https://web.archive.org/web/20220307194130/https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Pite%C8%99ti #alternate Modificare Wikipedia (ro) Experimentul Pitesti De la Wikipedia, enciclopedia libera Sari la navigare Sari la cautare Plume pen w.svg Tonul acestui articol sau al acestei sectiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteti contribui la imbunatatirea lui sau sugera modificarile necesare in pagina de discutie. Penitenciarul Pitesti Locatie Pitesti, Romania Coordonate 44DEG51'54''N 24DEG51'50''E / 44.8648791DEGN 24.8638569DEGE ({{PAGENAME}}) Stare desfiintata Populatie Prizonieri politici Deschis 1949 Modificati la Wikidata Inchis 1952 Director Alexandru Dumitrescu Adresa stradala Strada Carpati 4 Website Detinuti notabili Aristide Blank, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Corneliu Coposu, Valeriu Gafencu, Ion Ioanid, Gheorghe Mihail, Elisabeta Rizea, Alexandru Todea, Eugen Turcanu, A. L. Zissu Modifica date / text Consultati documentatia formatului Parte dintr-o serie despre Romania comunista Coat of arms of the Socialist Republic of Romania Organizatii * Partidul Comunist Roman * Securitate * Uniunea Tineretului Comunist * Marea Adunare Nationala * Consiliul de Stat * Garzile Patriotice * Pionierii * Academia Stefan Gheorghiu * Biserica Ortodoxa * Scinteia * Comturist Lideri * Petru Groza * Ana Pauker * Ion Gheorghe Maurer * Chivu Stoica * Gheorghe Gheorghiu-Dej * Nicolae Ceausescu * Elena Ceausescu Ideologie * Comunismul national * Tezele din iulie * Protocronism * Cultul personalitatii lui Ceausescu Politici * Colectivizarea * Nationalizarea * Campania de alfabetizare * Planurile cincinale * De-Stalinizarea * Sistematizarea * Politica de austeritate din anii 1980 Cultura * Daciada * Cintarea Romaniei * Cenaclul Flacara * Obsedantul deceniu * Emblema * Drapelul Represiune * Cenzura * Canalul Dunare-Marea Neagra * Reeducarea * Deportarile in Baragan * Inscenarea de la Tamadau * Experimentul Pitesti * Inchisoarea Sighet Proteste si rezistenta * Rezistenta anticomunista din Romania * Miscarile studentesti din Bucuresti din 1956 * Dizidenta sub Nicolae Ceausescu * Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 * SLOMR * Revolta de la Brasov * Scrisoarea celor sase * Revolutia Romana din 1989 Relatiile cu URSS * Ocupatia sovietica (1944-1958) * SovRom * Problema basarabeana Relatiile cu alte state * Relatiile dintre Romania si Coreea de Nord^⁠(en) * v * d * m Inchisoarea Pitesti este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pitesti, Romania, renumit pentru asa-zisele incercari de "reeducare", efectuate sub autorizatia autoritatilor comuniste in perioada anilor 1949-1952 (cunoscute si sub denumirea Experimentul Pitesti sau Fenomenul Pitesti). Experimentul Pitesti a fost stopat in septembrie 1951 imediat dupa inlaturarea de la fruntea Partidului Comunist Roman a comunistilor extremisti - factiunea moscovita, Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luka - de catre noua linie a desprinderii de Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Acest experiment poate fi redus la o scuza pentru administrarea unor batai si torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a "reeduca total" detinutii politici, majoritatea studenti, membri in grupari interzise de comunisti ca Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal, precum si cei inspirati de Garda de Fier sau membri sionisti ai comunitatii evreiesti din Romania.^[1] Esenta metodei folosite la Pitesti este transformarea victimelor in calai, tortura putand fi apreciata drept un simplu mijloc, nu un scop. Scopul experimentului, conform principiilor leniniste in interpretarea PCR, a fost lepadarea convingerilor si ideilor politice si religioase a detinutilor, si in cele din urma alterarea personalitatii pana la punctul obedientei absolute.^[2] Estimarile totale referitor la numarul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse intre aproximativ 1000^[2] si 5000.^[3] A fost cel mai mare si cel mai agresiv program de spalare a creierului prin tortura din blocul de Est.^[4] Dupa anul 1989, generalul de Securitate Alexandru Grunberg Nikolski a decalarat ca Securitatea a implementat Fenomenul Pitesti la ordinul bucurestean al Anei Pauker care - implicit - executa ordinele moscovite directe ale lui Iosif Vissarionovici Stalin. In Pitesti se desfasoara anual Simpozionul International "Experimentul Pitesti - Reeducarea prin Tortura", ajuns in 2016 la editia a 16-a.^[5] Pitestiul original a generat literatura memorandum a detinutilor supravietuitori, dar si opere literare de foarte mare semnificatie, Fenomenul Pitesti (Editura Humanitas, Bucuresti, 1990; reeditat in 2007) de Virgil Ierunca (1920+2006), Patimile dupa Pitesti (1981) de Paul Goma (1935+2020}, beletristica din diaspora ori pamanteana ignorata de Comitetul Nobel. [ ] Cuprins * 1 Istoric + 1.1 Inceputurile + 1.2 Stadiile "reeducarii" + 1.3 Sfarsitul si urmarile * 2 Detinuti in timpul experimentului * 3 Vezi si * 4 Note * 5 Bibliografie * 6 Legaturi externe Istoric[modificare | modificare sursa] Inceputurile[modificare | modificare sursa] Inchisoarea a fost construita inaintea inceperii experimentului -- conform celor spuse de Eugen Magirescu, cladirea a fost inceputa spre sfarsitul anilor '30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, si a fost terminata in timpul dictaturii lui Ion Antonescu.^[6] Pentru o perioada dupa proclamarea Republicii Populare Romane, a continuat sa functioneze ca arest pentru cei vinovati de infractiuni minore.^[6] Primele stadii ale "reeducarii" au avut loc la inchisoarea din Suceava, fiind la scurt timp adoptate la Pitesti, si cu intensitate mai redusa, la Gherla.^[7] Grupul de supraveghetori a fost format tot din detinuti politici si a fost condus de Eugen Turcanu, fost student la Universitatea din Iasi si pentru scurt timp si membru al PCR.^[8] Turcanu, probabil la ordinele comandantului Securitatii Alexandru Nicolschi (pe numele sau adevarat Boris Gruenberg)^[9], ale colonelului Czeller de la Directia Penitenciarelor si sub directa supraveghere a ofiterului politic Iticovici Marina a ales un grup unit format din "veterani" trecuti prin reeducare, ca asistenti pentru indeplinirea sarcinilor politice; numit Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste ("ODCC", poreclita de prizonieri in batjocura "Odecaca")^[10] - i-a inclus ca membri pe viitorul parinte al Bisericii Ortodoxe si dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa si evreul Petrica Fux.^[11] Primul val de detinuti de la Suceava care au trecut prin "initiere" a fost trimis la Pitesti, unde tratamentul initial uman a devenit subiectul unor restrictii din ce in ce mai severe -- potrivit lui Magirescu, situatia s-a deteriorat cu rapiditate in luna iunie.^[6] Stadiile "reeducarii"[modificare | modificare sursa] Procesul inceput dupa acea data a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umilire) si tortura fizica.^[12] Detinutii, pe langa bataile severe administrate regulat, au fost siliti sa se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitatile dinaintea incarcerarii.^[13] Gardienii i-au fortat sa participe la sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politica, cu subiecte precum materialismul dialectic si istoria Partidului Comunist Sovietic de Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la intamplare si indemnuri la demascare pentru diferite abateri, unele reale, dar marea majoritate inventate. Obiectivul lor era ca victima sa cedeze psihic, transformandu-se intr-un supus total, dedicat regimului.^[14] Toate victimele experimentului au fost initial trecute printr-un interogatoriu, in timpul caruia tortura fizica a fost aplicata ca mijloc de a revela detalii intime din viata personala a fiecaruia (acest proces fiind denumit "demascarea externa").^[15] Asadar, detinutii erau obligati sa dezvaluie toate detaliile presupuse ascunse in interogatoriile precedente; cu speranta ca vor putea evita torturile, multi detinuti au "recunoscut" pacate imaginare.^[16] A doua etapa, "demascarea interna", avea ca obiectiv dezvaluirea numelor celor care se purtau mai putin brutal sau oarecum indulgent fata de ei in detentie.^[15] Umilirea publica era de asemenea aplicata, de obicei in faza a treia ("demascarea morala publica");^[15] detinutii erau siliti sa denunte toate convingerile, ideile si valorile personale. Trebuie mentionat faptul ca detinutii credinciosi erau imbracati ca Iisus Hristos, iar ceilalti erau siliti sa-i insulte;^[6] erau fortati sa blasfemeze simboluri religioase si texte sfinte.^[10] Detinutii erau siliti sa accepte notiunea ca membrii propriilor familii aveau tot felul de trasaturi criminale, grotesti; au fost obligati sa scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instante de comportament pervers.^[15] Conform relatarilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptata de informatii opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale si adevarate in subconstientul victimei, prin alterarea si deprecierea constanta a realitatii existente si inlocuirea ei cu o imagine fictiva, re-educatorul a obtinut in final scopul demascarii: sa faca minciuna atat de reala pentru victima incat aceasta va uita ceea ce pentru el inainte avea sens."^[17] Asta a dus la un "revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor in care victima crezuse pana atunci".^[18] Pe langa violenta fizica, detinutii supusi "reeducarii" erau obligati sa faca diferite munci umilitoare pe timp indelungat (de exemplu, sa curete podeaua cu o carpa tinuta intre dinti). Prost hraniti si tinuti in conditii degradante si nesanitare,^[19] detinutii nu aveau permisiunea sa aiba contact cu lumea din afara penitenciarului, si erau fortati sa-si acopere ochii in rarele situatii cand ieseau din celule.^[6] Tratamentul la care noii veniti erau supusi de catre veteranii "reeducarii" includea lovituri pentru a-i impiedica sa adoarma, erau obligati sa manance la repezeala direct din farfurii lasate pe podea cu mainile tinute la spate, si chiar siliti sa manance fecale sau bagati cu capul in galeti cu urina.^[20] S-a spus ca metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile controversate ale pedagogiei si penologiei lui Anton Makarenko referitoare la reabilitare.^[16] In cel putin o ocazie, Makarenko a fost citat ca inspiratie de insusi Turcanu.^[6] Inchisoarea asigura si o selectie preliminara pentru lagarele de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Targu Ocna, Ramnicu Sarat, Targsor si altele, unde echipe de fosti detinuti urmau sa continue experimentul.^[16] In penitenciarul Pitesti, au murit in urma torturilor la care au fost supusi, intre 100 si 200 detinuti, fara a se cunoaste deocamdata numarul total al acestora. In orice caz, cauza mortii era falsificata in certificatul de deces, pentru a nu ramane dovezi posteritatii. Sfarsitul si urmarile[modificare | modificare sursa] In 1952, pe cand Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes impotriva Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autoritati.^[2] Membrii ODCC au fost judecati in secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpati fiind condamnati la moarte, in urma unui proces cu usile inchise (Turcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de detinuti si pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);^[21]. Dintre acestia, au fost executati 16 condamnati, la inchisoarea Jilava, in noaptea de 17 decembrie 1954. Desi executat, moartea lui Eugen Turcanu a fost inregistrata la starea civila abia in anul 1962. Din restul de 6 condamnati, 4 dintre ei au fost ulterior exterminati la inchisoarea Jilava, in sectia speciala de exterminare, numita Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, impuscandu-se in cap, in cimitirul Bellu din Bucuresti. Cadrele securiste insarcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecati in anul urmator; toti au primit sentinte usoare si au fost pusi in libertate la scurt timp.^[22] In conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotarat ca experimentul a fost rezultatul infiltrarii cu succes a agentilor Statelor Unite si a Garzii de Fier in Securitate, cu scopul de a discredita organele legii din Romania.^[23] Dupa Decretul de amnistie din anul 1964, inchisoarea a continuat sa functioneze tot ca inchisoare pentru opozantii regimului, care erau adusi aici sub pretextul unor condamnari pentru infractiuni de drept comun. In anul 1977, in urma presiunilor facute din Occident, inchisoarea Pitesti a fost definitiv inchisa, in sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii Industriale Pitesti. La inceputul anilor 1980, pe circa o treime din suprafata curtii penitenciarului au fost construite blocuri de locuinte. O parte a zidului care inconjura penitenciarul Pitesti mai exista si astazi, pe latura de NV a inchisorii. La conducerea inchisorii s-au aflat : Stanescu Vasile (1944 - 1949); capitan Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); capitan Mandres Petre (1954 - 1956); maior Ivascu Stefan (1956 - 1958); maior Carstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977). Dupa 1989, abandonata si partial in ruina, cladirea a fost vanduta unei firme de constructii in 1991; mai multe cladiri au fost fie distruse, fie total schimbate.^[3] Un memorial a fost construit in fata intrarii inchisorii.^[3] Detinuti in timpul experimentului[modificare | modificare sursa] * Dumitru Bordeianu * Neculai Popa * Ioan Ianolide * Eugen Magirescu * Gheorghe Calciu-Dumitreasa * Constantin Oprisan * Mihai Iosub * Ioan Pintilie * Pr. Roman Braga * Nicolae Purcarea^[24] * Dumitru (Dan) Lucinescu * Stefan Ioan Davidescu * Constantin Merisca * Nicolae Calinescu * Paul Limberea * Sergiu Mandinescu * Cornel Nita * Ieronim Comsa * Petru Cojocaru * Ghoerghe Stanica * Gheorghe (Gelu) Georghiu * Traian Popescu * Constantin (Tache) Rodas * Victor Lichi Octavian Voinea (autorul cartii Masacrarea studentimii Romane) Vezi si[modificare | modificare sursa] * Memorialul Sighet * Memorialul Durerii * Raportul Tismaneanu * Romania Comunista * Republica Populara Romana * Republica Socialista Romania * Miscarea de rezistenta anticomunista * Deportarile in Baragan Note[modificare | modificare sursa] 1. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.316-317; Magirescu; Rusan; Wexler 2. ^ ^a ^b ^c Rusan 3. ^ ^a ^b ^c Popa 4. ^ Ierunca, p.41 5. ^ Urmasii victimelor regimului comunist, intalnire la Pitesti, 4 octombrie 2016, Carmen Anghel, Evenimentul zilei, accesat la 6 octombrie 2016 6. ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Magirescu 7. ^ Magirescu; Rusan 8. ^ Cioroianu, p.316-317; Magirescu 9. ^ Bacu, passim; Cioroianu, p.317 10. ^ ^a ^b Cioroianu, p.317 11. ^ Wexler 12. ^ Cesereanu; Magirescu; Rusan 13. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.317; Magirescu; Rusan 14. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.317; Magirescu 15. ^ ^a ^b ^c ^d Cesereanu; Cioroianu, p.317 16. ^ ^a ^b ^c Cioroianu, p.317; Magirescu 17. ^ Bacu, p.103 18. ^ Bacu, p.104 19. ^ Cioroianu, p.318; Magirescu 20. ^ Muresan, p.75 21. ^ Cioroianu, p.318 22. ^ Rusan; Wexler 23. ^ Cioroianu, p.318; Rusan 24. ^ VIDEO Nicolae Purcarea, supravietuitor al "Fenomenului Pitesti". Victima care a refuzat sa devina calau, marturii despre reeducarea prin tortura, 17 martie 2013, Laurentiu Ungureanu, Adevarul, accesat la 26 mai 2013 Bibliografie[modificare | modificare sursa] * en Dumitru Bacu, The Anti-Humans. Student Re-Education in Romanian Prisons, Soldiers of the Cross, Englewood, Colorado, 1971. In original Pitesti, Centru de Reeducare Studenteasca, Madrid, 1963 * ro [1] Ruxandra Cesereanu, "Contra-spalarea creierului ori contrareeducarea ca posibil concept", revista 22, Nr.684, aprilie 2003 * Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere in istoria comunismului romanesc, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2005 * Virgil Ierunca, Pitesti, Editura Limite, Madrid, 1981 * ro Eugen Magirescu, Moara Dracilor. Amintiri din Inchisoarea de la Pitesti, la Procesulcomunismului.com * ro Ilie Popa, "Memoria in prezent" * ro Romulus Rusan, Geografia si cronologia Gulagului romanesc * ro Teodor Wexler, "Procesul sionistilor" * Alin Muresan, Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate - Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania, Editura Polirom, 2007. * Mihai Demetriade, "Istoricul Serviciului de Contrainformatii Penitenciare (1949-1967)", in: Caietele CNSAS. Revista semestriala editata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, anul VIII, nr. 2 (16)/2015, Editura CNSAS, Bucuresti, 2017, pp. 175-176. * William Totok, Ororile de la Pitesti. Interviu cu cercetatorul CNSAS, Mihai Demetriade, RFI, 28 octombrie 2019 Legaturi externe[modificare | modificare sursa] Commons Wikimedia Commons contine materiale multimedia legate de Experimentul Pitesti * 65 de ani de la inceperea reeducarii prin tortura de la Pitesti, 5 decembrie 2014, Gina Sturdza si Lidia Melinte, TheEpochTimes * "Fenomenul Pitesti", 11 martie 2008, Ilarion Tiu, Jurnalul National * FOTO Victimele inchisorii Pitesti,din nou in celula, 3 octombrie 2010, Raluca Nicula, Adevarul * Fenomenul Pitesti, 12 decembrie 2011, Dragnea Mihai, Historia * Fenomenul Pitesti. Demascarea, 4 ianuarie 2011, Diana Evantia Barca, Evenimentul zilei * Pitesti: Genocidul sufletelor, 2 februarie 2009, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei * Fenomenul Pitesti, 27 martie 2008, Gheorghe Boldur-Latescu, Romania libera * Sa ne amintim: Experimentul Pitesti - spalarea creierului prin tortura, 15 august 2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com * Inchisoarea Pitesti, 29 iulie 2010, Dumitru Bordeianu, CrestinOrtodox.ro * EXCLUSIV Stenograma secreta a lui Coposu despre spalarea de creier de la Pitesti: "Pe un popa il puneau sa faca liturghie cu pisat", 18 august 2013, Olimpia Man, Adevarul Marturii * A supravietuit celei mai cumplite scoli de tortura a regimului totalitar comunist, 23 aprilie 2010, Stefan Both, Adevarul * Torturat si batut ore in sir de comunisti, Emil Sebesan a invatat sa uite de durere: e o lectie vie de istorie, 11 ianuarie 2011, Gerhald Ernst, Adevarul * EXCLUSIV Un fost detinut politic batjocorit in "Experimentul Pitesti" s-a facut frate cu securistii care l-au torturat. Afla detalii din dosarul sau de turnator, 21 iulie 2011, Stefan Both, Adevarul * Infernalul Pitesti, 21 august 2006, Ilarion Tiu, Jurnalul National Documentare * Calaul isi imbratiseaza victima dupa 60 de ani, 17 februarie 2011, Evenimentul zilei * Pro-TV: Experimentul Pitesti 1 [2] * Pro-TV: Experimentul Pitesti 2 [3] * Pro-TV: Experimentul 3 [4] Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Experimentul_Pitesti&oldid=1 4782419 Categorii: * Controlul mintii * Penitenciare din Romania * Represiunea comunista impotriva romanilor * Fondari in 1949 * Desfiintari in 1949 * Incalcari ale drepturilor omului * Cladiri si structuri din judetul Arges * Crime impotriva umanitatii Categorii ascunse: * Articole scrise intr-un ton nepotrivit * Pagini cu note pe 3 coloane * Pagini cu harti Meniu de navigare Unelte personale * Nu sunteti autentificat * Discutii * Contributii * Creare cont * Autentificare Spatii de nume * Articol * Discutie [ ] romana expanded collapsed Vizualizari * Lectura * Modificare * Modificare sursa * Istoric [ ] Mai mult expanded collapsed Cautare ____________________ Cautare Salt Navigare * Pagina principala * Schimbari recente * Cafenea * Articol aleatoriu * Facebook Participare * Cum incep pe Wikipedia * Ajutor * Portaluri tematice * Articole cerute * Donatii Trusa de unelte * Ce trimite aici * Modificari corelate * Trimite fisier * Pagini speciale * Navigare in istoric * Informatii despre pagina * Citeaza acest articol * Element Wikidata Tiparire/exportare * Creare carte * Descarcare ca PDF * Versiune de tiparit In alte proiecte * Wikimedia Commons In alte limbi * Deutsch * English * Espanol * Franc,ais * Italiano * Portugues * Modifica legaturile * Ultima editare a paginii a fost efectuata la 4 februarie 2022, ora 16:57. * Acest text este disponibil sub licenta Creative Commons cu atribuire si distribuire in conditii identice; pot exista si clauze suplimentare. Vedeti detalii la Termenii de utilizare. * Politica de confidentialitate * Despre Wikipedia * Termeni * Versiune mobila * Dezvoltatori * Statistici * Declaratie cookie * Wikimedia Foundation * Powered by MediaWiki