.
#alternate Modificare Wikipedia (ro)
Experimentul Pitesti
De la Wikipedia, enciclopedia libera
Sari la navigare Sari la cautare
Plume pen w.svg
Tonul acestui articol sau al acestei sectiuni este nepotrivit pentru o
enciclopedie.
Puteti contribui la imbunatatirea lui sau sugera modificarile necesare
in pagina de discutie.
Penitenciarul Pitesti
Locatie Pitesti, Romania
Coordonate 44DEG51'54''N 24DEG51'50''E / 44.8648791DEGN
24.8638569DEGE ({{PAGENAME}})
Stare desfiintata
Populatie Prizonieri politici
Deschis 1949 Modificati la Wikidata
Inchis 1952
Director Alexandru Dumitrescu
Adresa stradala Strada Carpati 4
Website
Detinuti notabili
Aristide Blank, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Corneliu Coposu, Valeriu
Gafencu, Ion Ioanid, Gheorghe Mihail, Elisabeta Rizea, Alexandru Todea,
Eugen Turcanu, A. L. Zissu
Modifica date / text Consultati documentatia formatului
Parte dintr-o serie despre
Romania comunista
Coat of arms of the Socialist Republic of Romania
Organizatii
* Partidul Comunist Roman
* Securitate
* Uniunea Tineretului Comunist
* Marea Adunare Nationala
* Consiliul de Stat
* Garzile Patriotice
* Pionierii
* Academia Stefan Gheorghiu
* Biserica Ortodoxa
* Scinteia
* Comturist
Lideri
* Petru Groza
* Ana Pauker
* Ion Gheorghe Maurer
* Chivu Stoica
* Gheorghe Gheorghiu-Dej
* Nicolae Ceausescu
* Elena Ceausescu
Ideologie
* Comunismul national
* Tezele din iulie
* Protocronism
* Cultul personalitatii lui Ceausescu
Politici
* Colectivizarea
* Nationalizarea
* Campania de alfabetizare
* Planurile cincinale
* De-Stalinizarea
* Sistematizarea
* Politica de austeritate din anii 1980
Cultura
* Daciada
* Cintarea Romaniei
* Cenaclul Flacara
* Obsedantul deceniu
* Emblema
* Drapelul
Represiune
* Cenzura
* Canalul Dunare-Marea Neagra
* Reeducarea
* Deportarile in Baragan
* Inscenarea de la Tamadau
* Experimentul Pitesti
* Inchisoarea Sighet
Proteste si rezistenta
* Rezistenta anticomunista din Romania
* Miscarile studentesti din Bucuresti din 1956
* Dizidenta sub Nicolae Ceausescu
* Greva minerilor din Valea Jiului din 1977
* SLOMR
* Revolta de la Brasov
* Scrisoarea celor sase
* Revolutia Romana din 1989
Relatiile cu URSS
* Ocupatia sovietica (1944-1958)
* SovRom
* Problema basarabeana
Relatiile cu alte state
* Relatiile dintre Romania si Coreea de Nord^(en)
* v
* d
* m
Inchisoarea Pitesti este numele sub care este cunoscut fostul
penitenciar din Pitesti, Romania, renumit pentru asa-zisele incercari
de "reeducare", efectuate sub autorizatia autoritatilor comuniste in
perioada anilor 1949-1952 (cunoscute si sub denumirea Experimentul
Pitesti sau Fenomenul Pitesti). Experimentul Pitesti a fost stopat in
septembrie 1951 imediat dupa inlaturarea de la fruntea Partidului
Comunist Roman a comunistilor extremisti - factiunea moscovita, Ana
Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luka - de catre noua linie a
desprinderii de Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Acest experiment poate fi redus la o scuza pentru administrarea unor
batai si torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a "reeduca
total" detinutii politici, majoritatea studenti, membri in grupari
interzise de comunisti ca Partidul National Taranesc si Partidul
National Liberal, precum si cei inspirati de Garda de Fier sau membri
sionisti ai comunitatii evreiesti din Romania.^[1] Esenta metodei
folosite la Pitesti este transformarea victimelor in calai, tortura
putand fi apreciata drept un simplu mijloc, nu un scop.
Scopul experimentului, conform principiilor leniniste in interpretarea
PCR, a fost lepadarea convingerilor si ideilor politice si religioase a
detinutilor, si in cele din urma alterarea personalitatii pana la
punctul obedientei absolute.^[2] Estimarile totale referitor la numarul
celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse intre aproximativ
1000^[2] si 5000.^[3] A fost cel mai mare si cel mai agresiv program de
spalare a creierului prin tortura din blocul de Est.^[4] Dupa anul
1989, generalul de Securitate Alexandru Grunberg Nikolski a decalarat
ca Securitatea a implementat Fenomenul Pitesti la ordinul bucurestean
al Anei Pauker care - implicit - executa ordinele moscovite directe ale
lui Iosif Vissarionovici Stalin.
In Pitesti se desfasoara anual Simpozionul International "Experimentul
Pitesti - Reeducarea prin Tortura", ajuns in 2016 la editia a 16-a.^[5]
Pitestiul original a generat literatura memorandum a detinutilor
supravietuitori, dar si opere literare de foarte mare semnificatie,
Fenomenul Pitesti (Editura Humanitas, Bucuresti, 1990; reeditat in
2007) de Virgil Ierunca (1920+2006), Patimile dupa Pitesti (1981) de
Paul Goma (1935+2020}, beletristica din diaspora ori pamanteana
ignorata de Comitetul Nobel.
[ ]
Cuprins
* 1 Istoric
+ 1.1 Inceputurile
+ 1.2 Stadiile "reeducarii"
+ 1.3 Sfarsitul si urmarile
* 2 Detinuti in timpul experimentului
* 3 Vezi si
* 4 Note
* 5 Bibliografie
* 6 Legaturi externe
Istoric[modificare | modificare sursa]
Inceputurile[modificare | modificare sursa]
Inchisoarea a fost construita inaintea inceperii experimentului --
conform celor spuse de Eugen Magirescu, cladirea a fost inceputa spre
sfarsitul anilor '30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, si a fost
terminata in timpul dictaturii lui Ion Antonescu.^[6] Pentru o perioada
dupa proclamarea Republicii Populare Romane, a continuat sa functioneze
ca arest pentru cei vinovati de infractiuni minore.^[6]
Primele stadii ale "reeducarii" au avut loc la inchisoarea din Suceava,
fiind la scurt timp adoptate la Pitesti, si cu intensitate mai redusa,
la Gherla.^[7] Grupul de supraveghetori a fost format tot din detinuti
politici si a fost condus de Eugen Turcanu, fost student la
Universitatea din Iasi si pentru scurt timp si membru al PCR.^[8]
Turcanu, probabil la ordinele comandantului Securitatii Alexandru
Nicolschi (pe numele sau adevarat Boris Gruenberg)^[9], ale colonelului
Czeller de la Directia Penitenciarelor si sub directa supraveghere a
ofiterului politic Iticovici Marina a ales un grup unit format din
"veterani" trecuti prin reeducare, ca asistenti pentru indeplinirea
sarcinilor politice; numit Organizatia Detinutilor cu Convingeri
Comuniste ("ODCC", poreclita de prizonieri in batjocura "Odecaca")^[10]
- i-a inclus ca membri pe viitorul parinte al Bisericii Ortodoxe si
dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa si evreul Petrica Fux.^[11]
Primul val de detinuti de la Suceava care au trecut prin "initiere" a
fost trimis la Pitesti, unde tratamentul initial uman a devenit
subiectul unor restrictii din ce in ce mai severe -- potrivit lui
Magirescu, situatia s-a deteriorat cu rapiditate in luna iunie.^[6]
Stadiile "reeducarii"[modificare | modificare sursa]
Procesul inceput dupa acea data a implicat pedepse psihologice (de
obicei prin umilire) si tortura fizica.^[12]
Detinutii, pe langa bataile severe administrate regulat, au fost siliti
sa se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitatile
dinaintea incarcerarii.^[13] Gardienii i-au fortat sa participe la
sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politica, cu subiecte precum
materialismul dialectic si istoria Partidului Comunist Sovietic de
Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la intamplare si
indemnuri la demascare pentru diferite abateri, unele reale, dar marea
majoritate inventate. Obiectivul lor era ca victima sa cedeze psihic,
transformandu-se intr-un supus total, dedicat regimului.^[14]
Toate victimele experimentului au fost initial trecute printr-un
interogatoriu, in timpul caruia tortura fizica a fost aplicata ca
mijloc de a revela detalii intime din viata personala a fiecaruia
(acest proces fiind denumit "demascarea externa").^[15] Asadar,
detinutii erau obligati sa dezvaluie toate detaliile presupuse ascunse
in interogatoriile precedente; cu speranta ca vor putea evita
torturile, multi detinuti au "recunoscut" pacate imaginare.^[16] A doua
etapa, "demascarea interna", avea ca obiectiv dezvaluirea numelor celor
care se purtau mai putin brutal sau oarecum indulgent fata de ei in
detentie.^[15]
Umilirea publica era de asemenea aplicata, de obicei in faza a treia
("demascarea morala publica");^[15] detinutii erau siliti sa denunte
toate convingerile, ideile si valorile personale. Trebuie mentionat
faptul ca detinutii credinciosi erau imbracati ca Iisus Hristos, iar
ceilalti erau siliti sa-i insulte;^[6] erau fortati sa blasfemeze
simboluri religioase si texte sfinte.^[10]
Detinutii erau siliti sa accepte notiunea ca membrii propriilor familii
aveau tot felul de trasaturi criminale, grotesti; au fost obligati sa
scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instante de
comportament pervers.^[15] Conform relatarilor lui Dumitru Bacu: "Prin
injectarea treptata de informatii opuse celor acceptate dintotdeauna ca
reale si adevarate in subconstientul victimei, prin alterarea si
deprecierea constanta a realitatii existente si inlocuirea ei cu o
imagine fictiva, re-educatorul a obtinut in final scopul demascarii: sa
faca minciuna atat de reala pentru victima incat aceasta va uita ceea
ce pentru el inainte avea sens."^[17] Asta a dus la un "revers complet,
pentru un timp nedeterminat, al valorilor in care victima crezuse pana
atunci".^[18]
Pe langa violenta fizica, detinutii supusi "reeducarii" erau obligati
sa faca diferite munci umilitoare pe timp indelungat (de exemplu, sa
curete podeaua cu o carpa tinuta intre dinti). Prost hraniti si tinuti
in conditii degradante si nesanitare,^[19] detinutii nu aveau
permisiunea sa aiba contact cu lumea din afara penitenciarului, si erau
fortati sa-si acopere ochii in rarele situatii cand ieseau din
celule.^[6] Tratamentul la care noii veniti erau supusi de catre
veteranii "reeducarii" includea lovituri pentru a-i impiedica sa
adoarma, erau obligati sa manance la repezeala direct din farfurii
lasate pe podea cu mainile tinute la spate, si chiar siliti sa manance
fecale sau bagati cu capul in galeti cu urina.^[20]
S-a spus ca metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile
controversate ale pedagogiei si penologiei lui Anton Makarenko
referitoare la reabilitare.^[16] In cel putin o ocazie, Makarenko a
fost citat ca inspiratie de insusi Turcanu.^[6]
Inchisoarea asigura si o selectie preliminara pentru lagarele de munca
de la Canalul Dunare-Marea Neagra, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Targu
Ocna, Ramnicu Sarat, Targsor si altele, unde echipe de fosti detinuti
urmau sa continue experimentul.^[16]
In penitenciarul Pitesti, au murit in urma torturilor la care au fost
supusi, intre 100 si 200 detinuti, fara a se cunoaste deocamdata
numarul total al acestora. In orice caz, cauza mortii era falsificata
in certificatul de deces, pentru a nu ramane dovezi posteritatii.
Sfarsitul si urmarile[modificare | modificare sursa]
In 1952, pe cand Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes impotriva
Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de
autoritati.^[2] Membrii ODCC au fost judecati in secret pentru abuzuri,
cei 22 de inculpati fiind condamnati la moarte, in urma unui proces cu
usile inchise (Turcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de
detinuti si pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);^[21]. Dintre
acestia, au fost executati 16 condamnati, la inchisoarea Jilava, in
noaptea de 17 decembrie 1954. Desi executat, moartea lui Eugen Turcanu
a fost inregistrata la starea civila abia in anul 1962. Din restul de 6
condamnati, 4 dintre ei au fost ulterior exterminati la inchisoarea
Jilava, in sectia speciala de exterminare, numita Casimca. Colonelul
Czeller s-a sinucis, impuscandu-se in cap, in cimitirul Bellu din
Bucuresti. Cadrele securiste insarcinate cu conducerea experimentului,
inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecati in anul urmator;
toti au primit sentinte usoare si au fost pusi in libertate la scurt
timp.^[22] In conformitate cu noile directive ideologice, curtea a
hotarat ca experimentul a fost rezultatul infiltrarii cu succes a
agentilor Statelor Unite si a Garzii de Fier in Securitate, cu scopul
de a discredita organele legii din Romania.^[23] Dupa Decretul de
amnistie din anul 1964, inchisoarea a continuat sa functioneze tot ca
inchisoare pentru opozantii regimului, care erau adusi aici sub
pretextul unor condamnari pentru infractiuni de drept comun. In anul
1977, in urma presiunilor facute din Occident, inchisoarea Pitesti a
fost definitiv inchisa, in sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii
Industriale Pitesti. La inceputul anilor 1980, pe circa o treime din
suprafata curtii penitenciarului au fost construite blocuri de
locuinte. O parte a zidului care inconjura penitenciarul Pitesti mai
exista si astazi, pe latura de NV a inchisorii. La conducerea
inchisorii s-au aflat : Stanescu Vasile (1944 - 1949); capitan
Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 -
1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); capitan Mandres Petre
(1954 - 1956); maior Ivascu Stefan (1956 - 1958); maior Carstoiu
Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977).
Dupa 1989, abandonata si partial in ruina, cladirea a fost vanduta unei
firme de constructii in 1991; mai multe cladiri au fost fie distruse,
fie total schimbate.^[3] Un memorial a fost construit in fata intrarii
inchisorii.^[3]
Detinuti in timpul experimentului[modificare | modificare sursa]
* Dumitru Bordeianu
* Neculai Popa
* Ioan Ianolide
* Eugen Magirescu
* Gheorghe Calciu-Dumitreasa
* Constantin Oprisan
* Mihai Iosub
* Ioan Pintilie
* Pr. Roman Braga
* Nicolae Purcarea^[24]
* Dumitru (Dan) Lucinescu
* Stefan Ioan Davidescu
* Constantin Merisca
* Nicolae Calinescu
* Paul Limberea
* Sergiu Mandinescu
* Cornel Nita
* Ieronim Comsa
* Petru Cojocaru
* Ghoerghe Stanica
* Gheorghe (Gelu) Georghiu
* Traian Popescu
* Constantin (Tache) Rodas
* Victor Lichi
Octavian Voinea (autorul cartii Masacrarea studentimii Romane)
Vezi si[modificare | modificare sursa]
* Memorialul Sighet
* Memorialul Durerii
* Raportul Tismaneanu
* Romania Comunista
* Republica Populara Romana
* Republica Socialista Romania
* Miscarea de rezistenta anticomunista
* Deportarile in Baragan
Note[modificare | modificare sursa]
1. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.316-317; Magirescu; Rusan; Wexler
2. ^ ^a ^b ^c Rusan
3. ^ ^a ^b ^c Popa
4. ^ Ierunca, p.41
5. ^ Urmasii victimelor regimului comunist, intalnire la Pitesti, 4
octombrie 2016, Carmen Anghel, Evenimentul zilei, accesat la 6
octombrie 2016
6. ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Magirescu
7. ^ Magirescu; Rusan
8. ^ Cioroianu, p.316-317; Magirescu
9. ^ Bacu, passim; Cioroianu, p.317
10. ^ ^a ^b Cioroianu, p.317
11. ^ Wexler
12. ^ Cesereanu; Magirescu; Rusan
13. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.317; Magirescu; Rusan
14. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.317; Magirescu
15. ^ ^a ^b ^c ^d Cesereanu; Cioroianu, p.317
16. ^ ^a ^b ^c Cioroianu, p.317; Magirescu
17. ^ Bacu, p.103
18. ^ Bacu, p.104
19. ^ Cioroianu, p.318; Magirescu
20. ^ Muresan, p.75
21. ^ Cioroianu, p.318
22. ^ Rusan; Wexler
23. ^ Cioroianu, p.318; Rusan
24. ^ VIDEO Nicolae Purcarea, supravietuitor al "Fenomenului Pitesti".
Victima care a refuzat sa devina calau, marturii despre reeducarea
prin tortura, 17 martie 2013, Laurentiu Ungureanu, Adevarul,
accesat la 26 mai 2013
Bibliografie[modificare | modificare sursa]
* en Dumitru Bacu, The Anti-Humans. Student Re-Education in Romanian
Prisons, Soldiers of the Cross, Englewood, Colorado, 1971. In
original Pitesti, Centru de Reeducare Studenteasca, Madrid, 1963
* ro [1] Ruxandra Cesereanu, "Contra-spalarea creierului ori
contrareeducarea ca posibil concept", revista 22, Nr.684, aprilie
2003
* Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere in istoria
comunismului romanesc, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2005
* Virgil Ierunca, Pitesti, Editura Limite, Madrid, 1981
* ro Eugen Magirescu, Moara Dracilor. Amintiri din Inchisoarea de la
Pitesti, la Procesulcomunismului.com
* ro Ilie Popa, "Memoria in prezent"
* ro Romulus Rusan, Geografia si cronologia Gulagului romanesc
* ro Teodor Wexler, "Procesul sionistilor"
* Alin Muresan, Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate -
Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania,
Editura Polirom, 2007.
* Mihai Demetriade, "Istoricul Serviciului de Contrainformatii
Penitenciare (1949-1967)", in: Caietele CNSAS. Revista semestriala
editata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii, anul VIII, nr. 2 (16)/2015, Editura CNSAS, Bucuresti,
2017, pp. 175-176.
* William Totok, Ororile de la Pitesti. Interviu cu cercetatorul
CNSAS, Mihai Demetriade, RFI, 28 octombrie 2019
Legaturi externe[modificare | modificare sursa]
Commons
Wikimedia Commons contine materiale multimedia legate de Experimentul
Pitesti
* 65 de ani de la inceperea reeducarii prin tortura de la Pitesti, 5
decembrie 2014, Gina Sturdza si Lidia Melinte, TheEpochTimes
* "Fenomenul Pitesti", 11 martie 2008, Ilarion Tiu, Jurnalul National
* FOTO Victimele inchisorii Pitesti,din nou in celula, 3 octombrie
2010, Raluca Nicula, Adevarul
* Fenomenul Pitesti, 12 decembrie 2011, Dragnea Mihai, Historia
* Fenomenul Pitesti. Demascarea, 4 ianuarie 2011, Diana Evantia
Barca, Evenimentul zilei
* Pitesti: Genocidul sufletelor, 2 februarie 2009, Florentina
Ciuverca, Evenimentul zilei
* Fenomenul Pitesti, 27 martie 2008, Gheorghe Boldur-Latescu, Romania
libera
* Sa ne amintim: Experimentul Pitesti - spalarea creierului prin
tortura, 15 august 2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com
* Inchisoarea Pitesti, 29 iulie 2010, Dumitru Bordeianu,
CrestinOrtodox.ro
* EXCLUSIV Stenograma secreta a lui Coposu despre spalarea de creier
de la Pitesti: "Pe un popa il puneau sa faca liturghie cu pisat",
18 august 2013, Olimpia Man, Adevarul
Marturii
* A supravietuit celei mai cumplite scoli de tortura a regimului
totalitar comunist, 23 aprilie 2010, Stefan Both, Adevarul
* Torturat si batut ore in sir de comunisti, Emil Sebesan a invatat
sa uite de durere: e o lectie vie de istorie, 11 ianuarie 2011,
Gerhald Ernst, Adevarul
* EXCLUSIV Un fost detinut politic batjocorit in "Experimentul
Pitesti" s-a facut frate cu securistii care l-au torturat. Afla
detalii din dosarul sau de turnator, 21 iulie 2011, Stefan Both,
Adevarul
* Infernalul Pitesti, 21 august 2006, Ilarion Tiu, Jurnalul National
Documentare
* Calaul isi imbratiseaza victima dupa 60 de ani, 17 februarie 2011,
Evenimentul zilei
* Pro-TV: Experimentul Pitesti 1 [2]
* Pro-TV: Experimentul Pitesti 2 [3]
* Pro-TV: Experimentul 3 [4]
Adus de la
https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Experimentul_Pitesti&oldid=1
4782419
Categorii:
* Controlul mintii
* Penitenciare din Romania
* Represiunea comunista impotriva romanilor
* Fondari in 1949
* Desfiintari in 1949
* Incalcari ale drepturilor omului
* Cladiri si structuri din judetul Arges
* Crime impotriva umanitatii
Categorii ascunse:
* Articole scrise intr-un ton nepotrivit
* Pagini cu note pe 3 coloane
* Pagini cu harti
Meniu de navigare
Unelte personale
* Nu sunteti autentificat
* Discutii
* Contributii
* Creare cont
* Autentificare
Spatii de nume
* Articol
* Discutie
[ ]
romana expanded collapsed
Vizualizari
* Lectura
* Modificare
* Modificare sursa
* Istoric
[ ]
Mai mult expanded collapsed
Cautare
____________________ Cautare Salt
Navigare
* Pagina principala
* Schimbari recente
* Cafenea
* Articol aleatoriu
* Facebook
Participare
* Cum incep pe Wikipedia
* Ajutor
* Portaluri tematice
* Articole cerute
* Donatii
Trusa de unelte
* Ce trimite aici
* Modificari corelate
* Trimite fisier
* Pagini speciale
* Navigare in istoric
* Informatii despre pagina
* Citeaza acest articol
* Element Wikidata
Tiparire/exportare
* Creare carte
* Descarcare ca PDF
* Versiune de tiparit
In alte proiecte
* Wikimedia Commons
In alte limbi
* Deutsch
* English
* Espanol
* Franc,ais
* Italiano
* Portugues
*
Modifica legaturile
* Ultima editare a paginii a fost efectuata la 4 februarie 2022, ora
16:57.
* Acest text este disponibil sub licenta Creative Commons cu
atribuire si distribuire in conditii identice; pot exista si clauze
suplimentare. Vedeti detalii la Termenii de utilizare.
* Politica de confidentialitate
* Despre Wikipedia
* Termeni
* Versiune mobila
* Dezvoltatori
* Statistici
* Declaratie cookie
* Wikimedia Foundation
* Powered by MediaWiki