ro.wikipedia.org, 2022-03-07 | Prima pagină
------------------------------------------------------------------
Copiat de la web.archive.org, cu Lynx.
------------------------------------------------------------------
   #alternate Modificare Wikipedia (ro)

Experimentul Pitesti

   De la Wikipedia, enciclopedia libera
   Sari la navigare Sari la cautare
   Plume pen w.svg
   Tonul acestui articol sau al acestei sectiuni este nepotrivit pentru o
   enciclopedie.
   Puteti contribui la imbunatatirea lui sau sugera modificarile necesare
   in pagina de discutie.
   Penitenciarul Pitesti
   Locatie Pitesti, Romania
   Coordonate 44DEG51'54''N 24DEG51'50''E / 44.8648791DEGN
   24.8638569DEGE ({{PAGENAME}})
   Stare desfiintata
   Populatie Prizonieri politici
   Deschis 1949  Modificati la Wikidata
   Inchis 1952
   Director Alexandru Dumitrescu
   Adresa stradala Strada Carpati 4
   Website
   Detinuti notabili
   Aristide Blank, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Corneliu Coposu, Valeriu
   Gafencu, Ion Ioanid, Gheorghe Mihail, Elisabeta Rizea, Alexandru Todea,
   Eugen Turcanu, A. L. Zissu
   Modifica date / text  Consultati documentatia formatului
   Parte dintr-o serie despre
                   Romania comunista
   Coat of arms of the Socialist Republic of Romania
   Organizatii
     * Partidul Comunist Roman
     * Securitate

     * Uniunea Tineretului Comunist

     * Marea Adunare Nationala
     * Consiliul de Stat

     * Garzile Patriotice
     * Pionierii
     * Academia Stefan Gheorghiu

     * Biserica Ortodoxa
     * Scinteia
     * Comturist

   Lideri
     * Petru Groza
     * Ana Pauker

     * Ion Gheorghe Maurer
     * Chivu Stoica

     * Gheorghe Gheorghiu-Dej

     * Nicolae Ceausescu
     * Elena Ceausescu

   Ideologie
     * Comunismul national
     * Tezele din iulie

     * Protocronism
     * Cultul personalitatii lui Ceausescu

   Politici
     * Colectivizarea
     * Nationalizarea
     * Campania de alfabetizare

     * Planurile cincinale
     * De-Stalinizarea

     * Sistematizarea
     * Politica de austeritate din anii 1980

   Cultura
     * Daciada
     * Cintarea Romaniei
     * Cenaclul Flacara
     * Obsedantul deceniu
     * Emblema
     * Drapelul

   Represiune
     * Cenzura
     * Canalul Dunare-Marea Neagra

     * Reeducarea
     * Deportarile in Baragan

     * Inscenarea de la Tamadau

     * Experimentul Pitesti
     * Inchisoarea Sighet

   Proteste si rezistenta
     * Rezistenta anticomunista din Romania

     * Miscarile studentesti din Bucuresti din 1956

     * Dizidenta sub Nicolae Ceausescu

     * Greva minerilor din Valea Jiului din 1977

     * SLOMR

     * Revolta de la Brasov
     * Scrisoarea celor sase

     * Revolutia Romana din 1989

   Relatiile cu URSS
     * Ocupatia sovietica (1944-1958)
     * SovRom

     * Problema basarabeana

   Relatiile cu alte state
     * Relatiile dintre Romania si Coreea de Nord^⁠(en)

     * v
     * d
     * m

   Inchisoarea Pitesti este numele sub care este cunoscut fostul
   penitenciar din Pitesti, Romania, renumit pentru asa-zisele incercari
   de "reeducare", efectuate sub autorizatia autoritatilor comuniste in
   perioada anilor 1949-1952 (cunoscute si sub denumirea Experimentul
   Pitesti sau Fenomenul Pitesti). Experimentul Pitesti a fost stopat in
   septembrie 1951 imediat dupa inlaturarea de la fruntea Partidului
   Comunist Roman a comunistilor extremisti - factiunea moscovita, Ana
   Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luka - de catre noua linie a
   desprinderii de Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
   Acest experiment poate fi redus la o scuza pentru administrarea unor
   batai si torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a "reeduca
   total" detinutii politici, majoritatea studenti, membri in grupari
   interzise de comunisti ca Partidul National Taranesc si Partidul
   National Liberal, precum si cei inspirati de Garda de Fier sau membri
   sionisti ai comunitatii evreiesti din Romania.^[1] Esenta metodei
   folosite la Pitesti este transformarea victimelor in calai, tortura
   putand fi apreciata drept un simplu mijloc, nu un scop.

   Scopul experimentului, conform principiilor leniniste in interpretarea
   PCR, a fost lepadarea convingerilor si ideilor politice si religioase a
   detinutilor, si in cele din urma alterarea personalitatii pana la
   punctul obedientei absolute.^[2] Estimarile totale referitor la numarul
   celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse intre aproximativ
   1000^[2] si 5000.^[3] A fost cel mai mare si cel mai agresiv program de
   spalare a creierului prin tortura din blocul de Est.^[4] Dupa anul
   1989, generalul de Securitate Alexandru Grunberg Nikolski a decalarat
   ca Securitatea a implementat Fenomenul Pitesti la ordinul bucurestean
   al Anei Pauker care - implicit - executa ordinele moscovite directe ale
   lui Iosif Vissarionovici Stalin.

   In Pitesti se desfasoara anual Simpozionul International "Experimentul
   Pitesti - Reeducarea prin Tortura", ajuns in 2016 la editia a 16-a.^[5]
   Pitestiul original a generat literatura memorandum a detinutilor
   supravietuitori, dar si opere literare de foarte mare semnificatie,
   Fenomenul Pitesti (Editura Humanitas, Bucuresti, 1990; reeditat in
   2007) de Virgil Ierunca (1920+2006), Patimile dupa Pitesti (1981) de
   Paul Goma (1935+2020}, beletristica din diaspora ori pamanteana
   ignorata de Comitetul Nobel.
   [ ]

Cuprins

     * 1 Istoric
          + 1.1 Inceputurile
          + 1.2 Stadiile "reeducarii"
          + 1.3 Sfarsitul si urmarile
     * 2 Detinuti in timpul experimentului
     * 3 Vezi si
     * 4 Note
     * 5 Bibliografie
     * 6 Legaturi externe

Istoric[modificare | modificare sursa]

Inceputurile[modificare | modificare sursa]

   Inchisoarea a fost construita inaintea inceperii experimentului --
   conform celor spuse de Eugen Magirescu, cladirea a fost inceputa spre
   sfarsitul anilor '30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, si a fost
   terminata in timpul dictaturii lui Ion Antonescu.^[6] Pentru o perioada
   dupa proclamarea Republicii Populare Romane, a continuat sa functioneze
   ca arest pentru cei vinovati de infractiuni minore.^[6]

   Primele stadii ale "reeducarii" au avut loc la inchisoarea din Suceava,
   fiind la scurt timp adoptate la Pitesti, si cu intensitate mai redusa,
   la Gherla.^[7] Grupul de supraveghetori a fost format tot din detinuti
   politici si a fost condus de Eugen Turcanu, fost student la
   Universitatea din Iasi si pentru scurt timp si membru al PCR.^[8]
   Turcanu, probabil la ordinele comandantului Securitatii Alexandru
   Nicolschi (pe numele sau adevarat Boris Gruenberg)^[9], ale colonelului
   Czeller de la Directia Penitenciarelor si sub directa supraveghere a
   ofiterului politic Iticovici Marina a ales un grup unit format din
   "veterani" trecuti prin reeducare, ca asistenti pentru indeplinirea
   sarcinilor politice; numit Organizatia Detinutilor cu Convingeri
   Comuniste ("ODCC", poreclita de prizonieri in batjocura "Odecaca")^[10]
   - i-a inclus ca membri pe viitorul parinte al Bisericii Ortodoxe si
   dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa si evreul Petrica Fux.^[11]

   Primul val de detinuti de la Suceava care au trecut prin "initiere" a
   fost trimis la Pitesti, unde tratamentul initial uman a devenit
   subiectul unor restrictii din ce in ce mai severe -- potrivit lui
   Magirescu, situatia s-a deteriorat cu rapiditate in luna iunie.^[6]

Stadiile "reeducarii"[modificare | modificare sursa]

   Procesul inceput dupa acea data a implicat pedepse psihologice (de
   obicei prin umilire) si tortura fizica.^[12]

   Detinutii, pe langa bataile severe administrate regulat, au fost siliti
   sa se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitatile
   dinaintea incarcerarii.^[13] Gardienii i-au fortat sa participe la
   sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politica, cu subiecte precum
   materialismul dialectic si istoria Partidului Comunist Sovietic de
   Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la intamplare si
   indemnuri la demascare pentru diferite abateri, unele reale, dar marea
   majoritate inventate. Obiectivul lor era ca victima sa cedeze psihic,
   transformandu-se intr-un supus total, dedicat regimului.^[14]

   Toate victimele experimentului au fost initial trecute printr-un
   interogatoriu, in timpul caruia tortura fizica a fost aplicata ca
   mijloc de a revela detalii intime din viata personala a fiecaruia
   (acest proces fiind denumit "demascarea externa").^[15] Asadar,
   detinutii erau obligati sa dezvaluie toate detaliile presupuse ascunse
   in interogatoriile precedente; cu speranta ca vor putea evita
   torturile, multi detinuti au "recunoscut" pacate imaginare.^[16] A doua
   etapa, "demascarea interna", avea ca obiectiv dezvaluirea numelor celor
   care se purtau mai putin brutal sau oarecum indulgent fata de ei in
   detentie.^[15]

   Umilirea publica era de asemenea aplicata, de obicei in faza a treia
   ("demascarea morala publica");^[15] detinutii erau siliti sa denunte
   toate convingerile, ideile si valorile personale. Trebuie mentionat
   faptul ca detinutii credinciosi erau imbracati ca Iisus Hristos, iar
   ceilalti erau siliti sa-i insulte;^[6] erau fortati sa blasfemeze
   simboluri religioase si texte sfinte.^[10]

   Detinutii erau siliti sa accepte notiunea ca membrii propriilor familii
   aveau tot felul de trasaturi criminale, grotesti; au fost obligati sa
   scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instante de
   comportament pervers.^[15] Conform relatarilor lui Dumitru Bacu: "Prin
   injectarea treptata de informatii opuse celor acceptate dintotdeauna ca
   reale si adevarate in subconstientul victimei, prin alterarea si
   deprecierea constanta a realitatii existente si inlocuirea ei cu o
   imagine fictiva, re-educatorul a obtinut in final scopul demascarii: sa
   faca minciuna atat de reala pentru victima incat aceasta va uita ceea
   ce pentru el inainte avea sens."^[17] Asta a dus la un "revers complet,
   pentru un timp nedeterminat, al valorilor in care victima crezuse pana
   atunci".^[18]

   Pe langa violenta fizica, detinutii supusi "reeducarii" erau obligati
   sa faca diferite munci umilitoare pe timp indelungat (de exemplu, sa
   curete podeaua cu o carpa tinuta intre dinti). Prost hraniti si tinuti
   in conditii degradante si nesanitare,^[19] detinutii nu aveau
   permisiunea sa aiba contact cu lumea din afara penitenciarului, si erau
   fortati sa-si acopere ochii in rarele situatii cand ieseau din
   celule.^[6] Tratamentul la care noii veniti erau supusi de catre
   veteranii "reeducarii" includea lovituri pentru a-i impiedica sa
   adoarma, erau obligati sa manance la repezeala direct din farfurii
   lasate pe podea cu mainile tinute la spate, si chiar siliti sa manance
   fecale sau bagati cu capul in galeti cu urina.^[20]

   S-a spus ca metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile
   controversate ale pedagogiei si penologiei lui Anton Makarenko
   referitoare la reabilitare.^[16] In cel putin o ocazie, Makarenko a
   fost citat ca inspiratie de insusi Turcanu.^[6]

   Inchisoarea asigura si o selectie preliminara pentru lagarele de munca
   de la Canalul Dunare-Marea Neagra, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Targu
   Ocna, Ramnicu Sarat, Targsor si altele, unde echipe de fosti detinuti
   urmau sa continue experimentul.^[16]

   In penitenciarul Pitesti, au murit in urma torturilor la care au fost
   supusi, intre 100 si 200 detinuti, fara a se cunoaste deocamdata
   numarul total al acestora. In orice caz, cauza mortii era falsificata
   in certificatul de deces, pentru a nu ramane dovezi posteritatii.

Sfarsitul si urmarile[modificare | modificare sursa]

   In 1952, pe cand Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes impotriva
   Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de
   autoritati.^[2] Membrii ODCC au fost judecati in secret pentru abuzuri,
   cei 22 de inculpati fiind condamnati la moarte, in urma unui proces cu
   usile inchise (Turcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de
   detinuti si pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);^[21]. Dintre
   acestia, au fost executati 16 condamnati, la inchisoarea Jilava, in
   noaptea de 17 decembrie 1954. Desi executat, moartea lui Eugen Turcanu
   a fost inregistrata la starea civila abia in anul 1962. Din restul de 6
   condamnati, 4 dintre ei au fost ulterior exterminati la inchisoarea
   Jilava, in sectia speciala de exterminare, numita Casimca. Colonelul
   Czeller s-a sinucis, impuscandu-se in cap, in cimitirul Bellu din
   Bucuresti. Cadrele securiste insarcinate cu conducerea experimentului,
   inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecati in anul urmator;
   toti au primit sentinte usoare si au fost pusi in libertate la scurt
   timp.^[22] In conformitate cu noile directive ideologice, curtea a
   hotarat ca experimentul a fost rezultatul infiltrarii cu succes a
   agentilor Statelor Unite si a Garzii de Fier in Securitate, cu scopul
   de a discredita organele legii din Romania.^[23] Dupa Decretul de
   amnistie din anul 1964, inchisoarea a continuat sa functioneze tot ca
   inchisoare pentru opozantii regimului, care erau adusi aici sub
   pretextul unor condamnari pentru infractiuni de drept comun. In anul
   1977, in urma presiunilor facute din Occident, inchisoarea Pitesti a
   fost definitiv inchisa, in sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii
   Industriale Pitesti. La inceputul anilor 1980, pe circa o treime din
   suprafata curtii penitenciarului au fost construite blocuri de
   locuinte. O parte a zidului care inconjura penitenciarul Pitesti mai
   exista si astazi, pe latura de NV a inchisorii. La conducerea
   inchisorii s-au aflat : Stanescu Vasile (1944 - 1949); capitan
   Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 -
   1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); capitan Mandres Petre
   (1954 - 1956); maior Ivascu Stefan (1956 - 1958); maior Carstoiu
   Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977).

   Dupa 1989, abandonata si partial in ruina, cladirea a fost vanduta unei
   firme de constructii in 1991; mai multe cladiri au fost fie distruse,
   fie total schimbate.^[3] Un memorial a fost construit in fata intrarii
   inchisorii.^[3]

Detinuti in timpul experimentului[modificare | modificare sursa]

     * Dumitru Bordeianu
     * Neculai Popa
     * Ioan Ianolide
     * Eugen Magirescu
     * Gheorghe Calciu-Dumitreasa
     * Constantin Oprisan
     * Mihai Iosub
     * Ioan Pintilie
     * Pr. Roman Braga
     * Nicolae Purcarea^[24]
     * Dumitru (Dan) Lucinescu
     * Stefan Ioan Davidescu
     * Constantin Merisca
     * Nicolae Calinescu
     * Paul Limberea
     * Sergiu Mandinescu
     * Cornel Nita
     * Ieronim Comsa
     * Petru Cojocaru
     * Ghoerghe Stanica
     * Gheorghe (Gelu) Georghiu
     * Traian Popescu
     * Constantin (Tache) Rodas
     * Victor Lichi
       Octavian Voinea (autorul cartii Masacrarea studentimii Romane)

Vezi si[modificare | modificare sursa]

     * Memorialul Sighet
     * Memorialul Durerii
     * Raportul Tismaneanu
     * Romania Comunista
     * Republica Populara Romana
     * Republica Socialista Romania
     * Miscarea de rezistenta anticomunista
     * Deportarile in Baragan

Note[modificare | modificare sursa]

    1. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.316-317; Magirescu; Rusan; Wexler
    2. ^ ^a ^b ^c Rusan
    3. ^ ^a ^b ^c Popa
    4. ^ Ierunca, p.41
    5. ^ Urmasii victimelor regimului comunist, intalnire la Pitesti, 4
       octombrie 2016, Carmen Anghel, Evenimentul zilei, accesat la 6
       octombrie 2016
    6. ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Magirescu
    7. ^ Magirescu; Rusan
    8. ^ Cioroianu, p.316-317; Magirescu
    9. ^ Bacu, passim; Cioroianu, p.317
   10. ^ ^a ^b Cioroianu, p.317
   11. ^ Wexler
   12. ^ Cesereanu; Magirescu; Rusan
   13. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.317; Magirescu; Rusan
   14. ^ Cesereanu; Cioroianu, p.317; Magirescu
   15. ^ ^a ^b ^c ^d Cesereanu; Cioroianu, p.317
   16. ^ ^a ^b ^c Cioroianu, p.317; Magirescu
   17. ^ Bacu, p.103
   18. ^ Bacu, p.104
   19. ^ Cioroianu, p.318; Magirescu
   20. ^ Muresan, p.75
   21. ^ Cioroianu, p.318
   22. ^ Rusan; Wexler
   23. ^ Cioroianu, p.318; Rusan
   24. ^ VIDEO Nicolae Purcarea, supravietuitor al "Fenomenului Pitesti".
       Victima care a refuzat sa devina calau, marturii despre reeducarea
       prin tortura, 17 martie 2013, Laurentiu Ungureanu, Adevarul,
       accesat la 26 mai 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursa]

     * en Dumitru Bacu, The Anti-Humans. Student Re-Education in Romanian
       Prisons, Soldiers of the Cross, Englewood, Colorado, 1971. In
       original Pitesti, Centru de Reeducare Studenteasca, Madrid, 1963
     * ro [1] Ruxandra Cesereanu, "Contra-spalarea creierului ori
       contrareeducarea ca posibil concept", revista 22, Nr.684, aprilie
       2003
     * Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere in istoria
       comunismului romanesc, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2005
     * Virgil Ierunca, Pitesti, Editura Limite, Madrid, 1981
     * ro Eugen Magirescu, Moara Dracilor. Amintiri din Inchisoarea de la
       Pitesti, la Procesulcomunismului.com
     * ro Ilie Popa, "Memoria in prezent"
     * ro Romulus Rusan, Geografia si cronologia Gulagului romanesc
     * ro Teodor Wexler, "Procesul sionistilor"
     * Alin Muresan, Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate -
       Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania,
       Editura Polirom, 2007.
     * Mihai Demetriade, "Istoricul Serviciului de Contrainformatii
       Penitenciare (1949-1967)", in: Caietele CNSAS. Revista semestriala
       editata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
       Securitatii, anul VIII, nr. 2 (16)/2015, Editura CNSAS, Bucuresti,
       2017, pp. 175-176.
     * William Totok, Ororile de la Pitesti. Interviu cu cercetatorul
       CNSAS, Mihai Demetriade, RFI, 28 octombrie 2019

Legaturi externe[modificare | modificare sursa]

   Commons
   Wikimedia Commons contine materiale multimedia legate de Experimentul
   Pitesti
     * 65 de ani de la inceperea reeducarii prin tortura de la Pitesti, 5
       decembrie 2014, Gina Sturdza si Lidia Melinte, TheEpochTimes
     * "Fenomenul Pitesti", 11 martie 2008, Ilarion Tiu, Jurnalul National
     * FOTO Victimele inchisorii Pitesti,din nou in celula, 3 octombrie
       2010, Raluca Nicula, Adevarul
     * Fenomenul Pitesti, 12 decembrie 2011, Dragnea Mihai, Historia
     * Fenomenul Pitesti. Demascarea, 4 ianuarie 2011, Diana Evantia
       Barca, Evenimentul zilei
     * Pitesti: Genocidul sufletelor, 2 februarie 2009, Florentina
       Ciuverca, Evenimentul zilei
     * Fenomenul Pitesti, 27 martie 2008, Gheorghe Boldur-Latescu, Romania
       libera
     * Sa ne amintim: Experimentul Pitesti - spalarea creierului prin
       tortura, 15 august 2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com
     * Inchisoarea Pitesti, 29 iulie 2010, Dumitru Bordeianu,
       CrestinOrtodox.ro
     * EXCLUSIV Stenograma secreta a lui Coposu despre spalarea de creier
       de la Pitesti: "Pe un popa il puneau sa faca liturghie cu pisat",
       18 august 2013, Olimpia Man, Adevarul

   Marturii
     * A supravietuit celei mai cumplite scoli de tortura a regimului
       totalitar comunist, 23 aprilie 2010, Stefan Both, Adevarul
     * Torturat si batut ore in sir de comunisti, Emil Sebesan a invatat
       sa uite de durere: e o lectie vie de istorie, 11 ianuarie 2011,
       Gerhald Ernst, Adevarul
     * EXCLUSIV Un fost detinut politic batjocorit in "Experimentul
       Pitesti" s-a facut frate cu securistii care l-au torturat. Afla
       detalii din dosarul sau de turnator, 21 iulie 2011, Stefan Both,
       Adevarul
     * Infernalul Pitesti, 21 august 2006, Ilarion Tiu, Jurnalul National

   Documentare
     * Calaul isi imbratiseaza victima dupa 60 de ani, 17 februarie 2011,
       Evenimentul zilei
     * Pro-TV: Experimentul Pitesti 1 [2]
     * Pro-TV: Experimentul Pitesti 2 [3]
     * Pro-TV: Experimentul 3 [4]

   Adus de la
   https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Experimentul_Pitesti&oldid=1
   4782419
   Categorii:
     * Controlul mintii
     * Penitenciare din Romania
     * Represiunea comunista impotriva romanilor
     * Fondari in 1949
     * Desfiintari in 1949
     * Incalcari ale drepturilor omului
     * Cladiri si structuri din judetul Arges
     * Crime impotriva umanitatii

   Categorii ascunse:
     * Articole scrise intr-un ton nepotrivit
     * Pagini cu note pe 3 coloane
     * Pagini cu harti

Meniu de navigare

Unelte personale

     * Nu sunteti autentificat
     * Discutii
     * Contributii
     * Creare cont
     * Autentificare

Spatii de nume

     * Articol
     * Discutie

   [ ]

romana expanded collapsed

Vizualizari

     * Lectura
     * Modificare
     * Modificare sursa
     * Istoric

   [ ]

Mai mult expanded collapsed

Cautare

   ____________________ Cautare Salt

Navigare

     * Pagina principala
     * Schimbari recente
     * Cafenea
     * Articol aleatoriu
     * Facebook

Participare

     * Cum incep pe Wikipedia
     * Ajutor
     * Portaluri tematice
     * Articole cerute
     * Donatii

Trusa de unelte

     * Ce trimite aici
     * Modificari corelate
     * Trimite fisier
     * Pagini speciale
     * Navigare in istoric
     * Informatii despre pagina
     * Citeaza acest articol
     * Element Wikidata

Tiparire/exportare

     * Creare carte
     * Descarcare ca PDF
     * Versiune de tiparit

In alte proiecte

     * Wikimedia Commons

In alte limbi

     * Deutsch
     * English
     * Espanol
     * Franc,ais
     * Italiano
     * Portugues
     *

   Modifica legaturile

     * Ultima editare a paginii a fost efectuata la 4 februarie 2022, ora
       16:57.
     * Acest text este disponibil sub licenta Creative Commons cu
       atribuire si distribuire in conditii identice; pot exista si clauze
       suplimentare. Vedeti detalii la Termenii de utilizare.

     * Politica de confidentialitate
     * Despre Wikipedia
     * Termeni
     * Versiune mobila
     * Dezvoltatori
     * Statistici
     * Declaratie cookie

     * Wikimedia Foundation
     * Powered by MediaWiki
------------------------------------------------------------------
Copiat de la web.archive.org, cu Lynx.
 
Prima pagină
 
© 2022-2023 Matei. No cookies®