matei.info.ro
Matematică și informatică Construcții și geotehnică Limba și literatura română
Religie și psihologie Lista paginilor Despre sait / Contact
Lumea iluziilor
2024-03-09
Lumea iluziilor
Disonanța cognitivă
 
Din cartea De ce se ucid oamenii, Bogdan Ficeac (^), Editura RAO, 2010, paginile 134-135:

În 1956, psihosociologii americani Leon Festinger, Henry Riecken şi Stanley Schachten s-au infiltrat în rândurile membrilor unui mic cult din Los Angeles, a căror credinţă era că lumea va fi înghiţită de un potop apocaliptic într-o anumită zi, iar de scăpat vor scăpa numai cei pregătiţi să fie îmbarcaţi într-o farfurie zburătoare ce îi va duce pe planeta Clarion. Adepţii cultului şi-au vândut toate bunurile, şi-au părăsit slujbele şi familiile (în cazurile în care acestea nu i-au urmat), adunându-se în data sorocită, la miezul nopţii, pe coama unui deal, unde urma să vină astronava salvatoare. Cei trei cercetători erau curioşi să vadă cum vor reacţiona credincioşii în momentul în care profeţia nu se va adeveri. Salvatorii de pe Clarion n-au apărut şi nici lumea nu s-a sfârşit. Deşi se aşteptau la o dezamăgire generală sau chiar la furie împotriva conducătoarei cultului, cercetătorii au constatat că doar puţini dintre adepţi au părăsit secta. Majoritatea a reînceput să colinde împrejurimile şi să spună oamenilor, cu fermă convingere, că Pământul a fost salvat de la dispariţie tocmai datorită trăiniciei credinţei lor. Pe baza acestui studiu şi a unei serii de experimente cu studenţi, Festinger şi colegii săi au avansat teoria disonanţei cognitive.

Din textul unui cântec:

Что словами можно всю реальность изменить,
в паутине заблуждений крепко доверяем.

Traducere: Cum cuvintele pot schimba întreaga realitate,
în păienjenișul iluziilor avem încredere puternică.

Atunci când au văzut că profeția nu li s-a îndeplinit, adepții sectei din Los Angeles s-au trezit în fața unei situații neplăcute pe care nu o puteau schimba, respectiv faptul că se înșelaseră și se făcuseră de *****. Singura soluție corectă ar fi fost să recunoască cinstit (^):

Am fost un dobitoc!

Însă, în mod evident și având în vedere dimensiunea situației, nu prea le convenea. Din fericire nu-i obliga nimeni. Amintindu-și că lumea nu duce lipsă de fraieri, le-a venit ideea genială de a concepe și răspândi o poveste și mai năstrușnică, pe care tot repetând-o, mulți au ajuns să o și creadă.
 
Joseph Goebbels (^):

O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.

Așa s-au dezvoltat toate religiile pe care le cunoaștem astăzi.
 
2 Tesaloniceni 2:11 (^):

Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,

De altfel, atât conform Sfintei Scripturi cât și conform oricărui îndreptar pentru spovedanie (^), necredința în minciunile trimise de Dumnezeu este un păcat:

8. Am socotit Sfintele Scripturi mincinoase.

Marcu 16:16 (^):

iar cel ce nu va crede se va osândi.

Sau după cum ne povestește Anton Pann (^):

Unul a venit odată ş-îndrăznind ca un vecin
A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin;
Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat.
Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas.
– Spui că nu-i – zise vecinul – şi na, iaca al său glas !
Iar Nastratin îi răspunse: – Ce, tu nu crezi ce-ţi spun eu ?
Mai mult crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu ?

De ce se ucid oamenii, pagina 136:

Astfel se explică de ce mari mase de oameni ajung să creadă sincer în cele mai absurde aserţiuni ale dictatorilor; opoziţia faţă de acestea este practic imposibilă, iar acceptarea lor formală ar produce un nesfârşit disconfort psihic, soluţia fiind modificarea noii cogniţii spre a-i da fundamentul "logic" şi afectiv necesar formării unei credinţe sincere. Spre exemplu, conştiinţa faptului că milioane de semeni nevinovaţi sunt ucişi în lagărele de exterminare [sau de muncă] este liniştită de noua convingere conform căreia respectivii nu sunt oameni, ci "paraziţi", "duşmani", "ticăloşi" vinovaţi de toate relele societăţii, fapt ce justifică "logic" şi afectiv lichidarea lor.

Învinovățirea victimei
 
Atunci când se confruntă cu evenimente neplăcute, oamenii simt adeseori nevoia de a găsi vinovați și de a-i trage la răspundere (^).

Se face că multe erori, multe răutăți si multe atrocități se întâmplă în lumea noastră, iar oameni setoși de dreptate își trâmbițează această nevoie de dreptate solicitând pedepsirea făptașilor, pedepsirea criminalilor.

Ideea se regăsește și în Sfânta Scriptură.
 
Ieremia 5:29 (^):

E cu putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul.

Faptele Apostolilor 17:31 (^):

Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate,

Există însă multe situații în care, din diverse motive, tragerea la răspundere a făptașilor nu e posibilă, sau nu e convenabilă, ceea ce se află în conflict cu dorința de dreptate a majorității oamenilor.
 
De ce se ucid oamenii, Pagina 138:

Învinovăţirea victimei este asociată cu credinţa într-o lume dreaptă, teorie lansată de Melvin Lerner în 1965. Lerner constata că "oamenii simt nevoia să creadă că trăiesc într-o lume unde, în general, fiecare primeşte ceea ce merită şi merită ceea ce primeşte". [...] Dacă nu ar crede într-o lume dreaptă, ci într-o lume imprevizibilă, iraţională, în care chiar şi cei mai buni pot fi ucişi fără motiv, în care pot fi oricând victime ale unor ticăloşi sau ale unor boli "pe care nu le merită", oamenii ar simţi un disconfort interior insuportabil. Acest disconfort, rezultat al disonanţei cognitive, este soluţionat prin schimbarea părerii despre lume şi întipărirea credinţei că orice fapt, oricât de ilogic ar fi, are o explicaţie logică, raţională. [...] În consecinţă, victimele, chiar dacă par inocente, trebuie să fi făcut ele ceva de "îşi merită soarta".

Observațiile lui Melvin Lerner sunt ilustrate în videoclipul următor (^).
 
Descarcă DisonantaCognitiva.webm

MD5: b424059c2c548edcf2f6a4e538e8dffa

Vlad Nemeș — Vlăduț, fiul lui Vlad Dracul, viitorul domn Vlad Țepeș
Tot de la pagina 138:

Cea mai întâlnită ilustrare a teoriilor învinovăţirii victimei şi credinţei într-o lume dreaptă, valabilă în culturi dintre cele mai diverse şi uneori cu consecinţe dramatice, este învinovăţirea victimelor violurilor. Este deja comună situaţia în care oamenii, aflând că o femeie a fost violată, după ce îşi exprimă sentimentele fireşti de oroare faţă de faptă şi compasiune faţă de victimă, încep să întrebe cum era imbrăcată, pe unde umbla, cât de lipsită de precauţie ar fi putut să fie, încercând a găsi motive temeinice pentru concluzia finală: "o căuta cu lumânarea". Apoi se simt eliberaţi de tensiunea internă şi împăcaţi cu gândul că într-o astfel de lume dreaptă, pentru orice monstruozitate "există o explicaţie"; iar acea explicaţie constă în partea de vină a victimei.

Dintr-un articol despre o femeie omorâtă de câini (^):

O femeie cu un profil de personalitate îndreptat către asumarea riscurilor inutile gen urcat pe munte de una singură cu un copil mic de tot acasă sau alergarea în același loc în care a mai pățit-o o dată la mai puțin de un an [...] ajunge până la urmă să o pățească definitiv. "Aruncă-mă la lupi și o să mă întorc conducând haita" e doar marota unor corporatiste feministe care nu știu cu ce se mănâncă viața. Pentru că simțul pericolului le-a fost alterat de mulțimea de concepte de doi lei unii ajung să sfârșească tragic. Departe de mine ideea de a induce vinovăția [totală a] victimei dar trebuie să avem în vedere contribuția.

De multe ori chiar victimele ajung să se considere vinovate (^).
 
Traducere: E ceva foarte obișnuit să te învinovățești după ce ai suferit un viol sau orice altă formă de violență sau abuz sexual.
[...]
Nu ești de vină pentru ce ți s-a întâmplat.

Religia creștină
 
Învinovățirea victimei reprezintă și elementul principal pe care se bazează religia creștină.
 
Facerea 2:16-17 (^):

A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!["]

Tot ce se află pe acest sait poți să accesezi, dar imaginea de mai jos să nu o accesezi, pentru că atunci când o vei accesa se vor întâmpla lucruri rele despre care nu ai cum să afli nimic înainte. S-ar putea să te mint și ceea ce se va întâmpla să nu aibă legătură cu imaginea, dar n-o să poți verifica niciodată.
 
Nu accesa!
A se observa și absența din pagină a oricărui șarpe vorbitor.
 
Facerea 3:6 (^):

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

Romani 5:12 (^):

De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.

Dumnezeu l-a amenințat pe Adam cu moartea în condițiile în care, conform citatelor de mai sus, Adam nu avea de unde să știe nici ce înseamnă moartea și nici că ar fi ceva rău, pentru că încă nu avea cunoștința binelui și răului. Oricum, el nu a murit în ziua în care a mâncat din pom, ceea ce înseamnă că Dumnezeu l-a mințit, consecințele fiind cu totul altele (Facerea 3:16-19 (^)). Biblia nu ne explică nici modul în care moartea a intrat în lume prin păcat, nici cum a trecut la toți oamenii și nici cum toți au păcătuit în el, dar situația e clarificată de Bogdan Ficeac în cartea Tehnici de manipulare (alt).
 
Descarcă BogdanFiceacTehniciDeManipulare.pdf

MD5: e4dabec42ea6f5e5458ab26da1e211c4
Pagina 155: Spre exemplu, hipnotizatorul spune pe un ton autoritar: Cu cât vei încerca mai mult să înţelegi ceea ce spun, cu atât te vei dovedi mai incapabil să pricepi vreodată. Înţelegi? Deşi, la o analiză mai atentă, fraza pare a avea sens, efectul ei imediat asupra subiectului este crearea unui sentiment de disconfort psihic.
În mod evident ideea că Adam și femeia lui ar putea avea vreo vină pentru dezastrele sau nenorocirile care ni se întâmplă e ridicolă și oricine își poate da seama că Dumnezeu și-a făcut mișto de ei (Psalmul 2:4 (^), Iov 38 (^), 2 Tesaloniceni 2:11 (^)). Prin urmare și aici avem de-a face cu un caz de învinovățire a victimelor. Religia creștină merge însă mai departe, incriminând și gândurile oamenilor.
 
Sfântul Efrem Sirul (^), citat de Cleopa Ilie:

Sfântul Efrem Sirul, având în vedere că gândurile vor fi pedepsite în ziua cea mare a judecăţii de apoi, zice: "Nu vă aruncaţi în negrijă, fraţii mei, pentru păcatele cu gândul că nu ar fi mari şi nu ar avea osândă de la Dumnezeu. Dacă păcatele cu gândul nu ar fi mari, apoi ar fi socotit Dumnezeu desfrânare întru poftă de femeie şi ucidere întru ură de frate?
 
Dacă păcatele cu gândul nu ar fi osândite, nu era nevoie ca dreptul Iov să aducă jertfă în toate zilele înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele făcute cu gândul ale feciorilor săi" (Iov 1, 4-5).

Tehnici de manipulare, pagina 67:

În Uniunea Sovietică, în China, în Cambodgea, copiii au ajuns să‐și trădeze părinții și chiar să ceară condamnarea lor la moarte pentru "crima de a gândi".

Pagina 155:

Așa‐numitul "program de alimentație rațională" avea ca scop atât erodarea rezistenței psihice a individului, cât și ocuparea timpului liber al acestuia cu o permanentă alergătură după alimente, pentru a nu avea când să mai gândească.

În următoarele două videoclipuri, părintele Calistrat Chifan și pastorul baptist Radu Oprea ne prezintă cele mai importante elemente ale creștinismului.
 
Descarcă ReligiaCrestina1.webm

MD5: 4f3dae3c1f264bb4635b46143f031e5f

Matei 26:6-11 (^):

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

Dacă moare un sărac nu e nici o problemă, găsim alții.
 
Descarcă ReligiaCrestina2.webm

MD5: fd6b904c47e4aef95bb6f6f49cc143f4

Bibliografie:
 
Descarcă relRefVid1.txt

MD5: abae1ae174d6b97105329b84f376e6f4
Dintr-un articol referitor la violența asupra copiilor (^) (a se viziona întâi videclipul):

Trauma dezvoltată de copiii disciplinați cu forța, prin teroare fizică sau psihică, este o iubire de tip Sindrom Stockholm. Copiii dezvoltă o dependență toxică față de părinții agresori.

Sindromul Stockholm reprezintă tot un mod de rezolvare a disonanței cognitive.
 
Justificarea agresiunilor
 
Deși în contextul învinovățirii victimelor Bogdan Ficeac pune pe primul loc victimele violurilor, situația e mult mai gravă în cazul așa-ziselor accidente rutiere, în care de multe ori vinovăția victimelor e specificată chiar prin lege (^).

Foarte important este că, dacă sunteţi lovit de o maşină în timp ce treceţi strada printr-un loc neregulamentar, vina vă aparţine în întregime.

Această situație se datorește unei campanii de propagandă (^) făcute de producătorii de automobile la începutul secolului XX.
 
Traducere: În anii 1920, publicul ura mașinile. Așa că industria auto a ripostat - prin intermediul limbajului.
[...]
Au convins publicul că dacă te-a călcat o mașină, a fost din vina ta.

Putem observa însă că justificarea agresiunilor nu se limitează la învinovățirea victimelor. Din almanahul Știință și Tehnică, 1968, pagina 124:

Începutul secolului nostru a cunoscut multe campanii împotriva automobilului, considerat mijloc barbar de distrugere a liniștii, pericol public pentru conductele de apă și canalizare, pentru fundațiile clădirilor și, în primul rînd, pentru viața milioanelor de orășeni pietoni. Campaniile împotriva automobilului erau, de obicei, însoțite de acțiuni puternice împotriva conducătorilor auto.
 
Astăzi, după 70 de ani, problema a căpătat o amploare deosebită, majoritatea pietonilor fiind și conducători în anumite perioade, iar automobilul devenind un mijloc de transport indispensabil pentru viața modernă.

Campaniile împotriva automobilului erau de fapt campanii pentru apărarea vieților oamenilor, care sunt puse în textul de mai sus în primul rând dar pe ultimul loc, și nici nu se folosește cuvântul oameni, ci pietoni. Afirmația referitoare la pietonii care sunt și conducători în anumite perioade e falsă, după cum reiese chiar din aceeași pagină, nefiind vorba despre majoritate:

în comparație cu anul 1900, solicitarea magistralelor orașului va crește de 80 de ori, orașul numărînd 400 000 de locuitori și un automobil la 10 locuitori.

Textul din almanahul Știință și Tehnică e formulat astfel încât să se creeze impresia că de fapt victimele i-ar ataca pe agresori iar autorul nu a avut nici o reținere în a include pur și simplu minciuni, dintre care unele sunt contrazise chiar în aceeași pagină, posibil cu scopul de a se crea confuzie, după cum s-a arătat mai sus. Această tehnică e folosită în multe situații, spre exemplu în cadrul propagandei religioase sau atunci când se prezintă informații despre vaccinuri (^).

Un studiu clinic foarte amplu a arătat că vaccinul Comirnaty este eficace în prevenirea COVID-19 [...] Studiul a demonstrat o reducere cu 95 % a numărului de cazuri simptomatice de COVID-19 la persoanele cărora li s-a administrat vaccinul

De fapt nu a existat nici o reducere, după cum rezultă chiar din același paragraf.

Studiul a cuprins în total aproximativ 44 000 de persoane, dintre care jumătate au primit vaccinul, iar celorlalte li s-a administrat o injecție inactivă.
[...]
(8 cazuri din 18 198 au avut simptome de COVID-19), în comparație cu persoanele cărora li s-a administrat o injecție inactivă (162 de cazuri din 18 325 au avut simptome de COVID-19).

După cum se poate vedea, a fost vorba despre două grupuri diferite. Într-unul dintre grupuri numărul de persoane care au avut simptome a fost diferit față de numărul înregistrat în celălalt grup, fapt deloc surprinzător. De altfel rezultatul nici nu e semnificativ din punct de vedere statistic, întrucât procentele de persoane cu simptome din cele două grupuri au fost de 0,044 și respectiv 0,884, diferența dintre ele fiind mai mică decât marja de eroare pentru astfel de studii (^). Prin urmare putem vedea aici de ce e important ca în legătură cu astfel de subiecte să ne informăm din sursele oficiale. Mai departe:

Deși nu există studii în ceea ce privește alăptarea, nu se preconizează [nici un] risc pentru alăptare.

În cazul astronauților din cadrul (e)misiunii Apollo 11 (^) nu a gândit nimeni așa, ci ei au stat în carantină 3 săptâmăni și s-au preconizat riscuri tocmai pentru că nu existau studii.

În cazuri rare, la mai puțin de 1 persoană din 1 000, a apărut slăbiciune musculară pe o parte a feței (paralizie facială periferică acută sau paralizie). Au apărut reacții alergice asociate cu Comirnaty, inclusiv un număr foarte mic de cazuri de reacții alergice severe (anafilaxie).

1 persoană din 1000 numai cazuri rare nu înseamnă, numârul foarte mic nici măcar nu e specificat și, după cum se poate observa, prin adăugarea în mod forțat a unor paranteze se distrage atenția de la faptul că se poate paraliza și de tot. Într-un mod asemănător procedează și persoanele care încearcă să justifice agresiunile asupra copiilor, despre care e vorba în capitolul următor, spre exemplu. Revenind la almanahul Știință și Tehnică, faptul că automobilul a devenit un mijloc de transport indispensabil pentru viața modernă ar trebui comunicat și oamenilor care sunt îngropați de vii în timp ce extrag cobaltul folosit la fabicarea bateriilor pentru automobilele electrice. Articolul conține totuși și unele informații corecte:

În Franța în 8 ani (1956-1963) sub roțile automobilelor au pierit 70 825 de oameni (populația orașului Calais) și au fost răniți 1 490 418 oameni (populația întreagă din Marsilia, Lyon și Saint-Etienne). În Anglia, anual, pier în accidente 22 000 de oameni, iar în S.U.A. 42 232 de oameni, la care se adaugă peste 2 500 000 de răniți.
 
În S.U.A., la fiecare 11 secunde are loc un accident de automobil, iar previziunile sunt și mai sinistre: după Institutul american de ingineri de drumuri până în 1975 vor mai muri în accidente circa 700 000 de oameni și vor deveni invalizi peste 25 000 000.

Sau după cum scria Bogdan Ficeac:

conştiinţa faptului că milioane de semeni nevinovaţi sunt ucişi [...] este liniştită de noua convingere conform căreia respectivii nu sunt oameni, ci "paraziţi", "duşmani", "ticăloşi"[, sau "pietoni".]
[...]
Înainte de comiterea faptei, agresorul ştie că victima este inocentă şi că nu este bine să-i facă rău, pentru a-şi păstra părerea bună despre sine însuşi. Şi totuşi, din diverse motive, o răneşte. După comiterea faptei, el este pus în faţa a două cogniţii contradictorii, ce îi provoacă o puternică stare de nemulţumire interioară. Cogniţia iniţială, sunt un om corect care nu poate face rău unui nevinovat, este în disonanţă cu cogniţia de după experiment: am făcut rău unui nevinovat.

Abuzurile asupra copiilor
 
Deși atunci când a fost scrisă Sfânta Scriptură încă nu fusese inventat automobilul, agresiunile asupra copiilor, mergând până la uciderea acestora (^), datează din cele mai vechi timpuri.
 
De ce se ucid oamenii, paginile 322-323:

Între 80 și 98 la sută dintre copiii lumii au fost agresați fizic în familie (Pinheiro, 2006, A/61/299). [Agresiunile asupra] copiilor sunt acceptate social și legal în majoritatea țărilor lumii, iar în multe dintre acestea sunt o practică uzuală în școli și în alte instituții.

Lorena Lupu (^):

În frumoasă zi de sărbătoare, îi facem copilașului cadouri, fie că-s dulciuri, fie că-s fructe dacă familia o arde pe fitness și pe health, și, printre cadouri, îi băgăm uite așa și un băț, să-i amintim că dacă nu e cuminte, îl rupem cu bătaia.

Sfântul Paisie Aghioritul (^):

Dar atunci când copilul creşte şi nu înţelege cât de mult i-au oferit părinţii lui, aceasta este foarte grav.
 
Mai demult, părinţii îl băteau pe copil, iar acela primea bătaia fără gânduri de împotrivire. De multe ori, el nici nu-şi dădea seama pentru ce lua bătaie.

Lorena Lupu (^):

Și dacă reexaminezi, te băteau pe cele mai stupide motive.
 
Mâncai bătaie pentru că uitai să dai bună ziua babei nu ştiu care, iar aia te pâra prompt la mă-ta.
[...]
Mâncai bătaie pentru că îţi intra apa în cizme prea vechi, când ei, ca adulţi responsabili, ar fi trebuit să remarce că sunt peste măsură de uzate. Mâncai bătaie dacă spărgeai un bibelou chinezesc urât cu spume. Mâncai bătaie cu cele mai penibile pretexte şi cele mai absurde motive.

Sfântul Paisie Aghioritul (^):

Astăzi însă, orice le-ai spune copiilor, ei îți răspund la toate cu "De ce?" şi îți vorbesc împotrivă. Nu au deloc simplitate, ci pe toate le trec prin sită.

Descarcă GandireaCauzala.webm

MD5: 43bc630310825e8dbdc381e3047a0d87

Dr. Virgiliu Gheorghe: Îmi spunea cineva din America: "Domnule, se întâmplă ceva și nu-și pune problema nimeni de ce se întâmplă". E redus nivelul de gândire cauzală. Omul are o gândire cauzală care este constitutivă firii minții sale. Se întâmplă ceva și te întrebi de ce s-a întâmplat. Ce-ar fi să nu te mai întrebi? Ei, în momentul în care emisfera stângă nu se dezvoltă, nu prea te mai întrebi. Mergi înainte. Și pe urmă ne mirăm de ce noua generație nu-și pune întrebări.
O întrebare ar putea fi de ce au loc atâtea agresiuni asupra copiilor și nu s-a rezolvat nimic până acum (^). Dacă peste 80% dintre copii sunt agresați în familie rezultă că problema nu poate fi rezolvată, copiii neavând drept de vot. De altfel, în România, protecția copiilor este interzisă prin Constituție (^).

Art. 29 – Libertatea conştiinţei
[...]
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Altă opinie:
 
Descarcă Sadhguru.webm

MD5: 4d7fdbe47a7ff9488dd3d4ef59c782f7

E bine cunoscut cazul soților Bodnariu, care în anul 2016 s-au mutat din Norvegia în România cu scopul de a-și putea bate copiii fără să-i streseze nimeni.
 
Descarcă AbuzuriAsupraCopiilor.webm

MD5: 3e13535d2d4291962e21222fd16e2e3b

Bibliografie:
 
Descarcă relRefVid2.txt

MD5: 332c7ae5d18ea681d7b5a0c1d61d2f99
Mona Muscă, 2006 (^):

Conform ultimelor studii, 84% dintre copii declară că sunt bătuți de catre părinți, în 75% din unitățile de învățământ se înregistrează fenomene de violență,
[...]
Agresiunile împotriva copilului au loc cu preponderență în familie și în școală din partea persoanelor în care copilul are cea mai mare încredere - părinți, rude apropiate și educatori, și nu sunt raportate decât atunci când urmele lăsate nu mai pot fi ascunse și , nu de puține ori, este mult prea târziu.

În videoclipul următor, dl. colonel® Vasile Zărnescu ne explică de ce nu s-a luat nici o măsură în cazul lui Ioan Olărean sau în alte cazuri asemănătoare, precum și ce s-a întâmplat cu Mona Muscă.
 
Descarcă VasileZarnescu.webm

MD5: 689b4351200d25146d0faf1db6323de2

Vasile Zărnescu: E clar că asta a fost o chestie deliberată.
Trecând peste faptul că dl. Zărnescu nu a reușit să dea nici un alt exemplu în afară de Mona Muscă, preoții nu pot fi verificați de C.N.S.A.S. (^), ei beneficiind de imunitate bisericească.

Vergina Vedinaș, senator PRM: "Autoritățile statului pot dispune măsuri pentru toate categoriile sociale care au făcut poliție politică, însă cu excepția preoților. Biserica trebuie să fie un stâlp a societății, Biserica nu trebuie să fie murdăritâ"

Imunitatea bisericească e mai bună decât imunitatea parlamentară, pentru că de-a lungul timpului au existat unii parlamentari lăsați fără imunitate. Pentru ca Biserica să nu fie murdărită, în cazul Prea Cucernicului Părinte Adrian Olărean (^) nu s-a făcut nimic, în condițiile în care cei doi copii rămași au fost de asemenea agresați, precum și soția (^).

Știe toată școala că era bătut acasă de mic. Și mama lui lua bătaie.

Manifestatie Bodnariu Manifestație de susținere pentru familia Bodnariu dreptul părinților de a-și bate copiii Manifestatie Camelia Smicala Manifestație de susținere pentru Camelia Smicală și copiii ei

Tot în anul 2015, în Finlanda, au fost luați de către autorități și copiii Cameliei Smicală, însă din păcate ea nu și-i bătuse ci dimpotrivă, divorțase de soțul ei în urma abuzurilor la care acesta îi supunea, astfel încât a fost susținută mai puțin.
 
După cum se poate observa, aproape întreaga societate se găsește în situația sectei din Los Angeles menționate la început. Copiii nu se pot apăra și de cele mai multe ori nu li se permite nici să-și exprime opinia, astfel încât agresorii lor, care formează majoritatea populației, nu au nici un motiv să recunoască că au greșit (^), că doar nu sunt proști.

Preotul Calistrat: "Nu am niciun regret. Bătaia e ruptă din rai!"

Atenție când vă spovediți.
 
Romani 3:10-12 (^):

După cum este scris: "Nu este drept nici unul; [...] Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.

Astfel, religia e folosită pentru justificarea abuzurilor (^).

Părinţii care se uită la copilul lor ca la o fiinţă nevinovată, întru care nu se află încă nici un rău, greşesc. [...] Toţi oamenii se nasc cu o predispoziţie ereditară către rău.
[...]
Aici trebuie avut în vedere că pe copil nu trebuie să-l inveţe cineva răul: acesta este deja inrădăcinat in el.

Din cartea Ne vorbește părintele Cleopa (^), Volumul 8, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010:

Dacă în familie, cât ai copilul acasă în cei şapte ani, nu te-ai grijit să-l înveţi rugăciuni, să facă cruce, să ştie Tatăl nostru, Crezul, să-l duci la biserică, să ştie ce înseamnă post, să ştie ce înseamnă păcat, să se ferească de păcat, atunci cresc nişte bestii, nişte fiare.

Cum stau de fapt treburile cu religia creștină ne explică Iuri Oleșa, în cartea Trei grăsani (alt).
 
Descarcă YuriOleshaTheThreeFatMen.pdf

MD5: 67a6281164418e1a27286e086ff7b41f
Pagina 178, traducere: Atunci cei Trei Grăsani mi-au zis: "Scoate inima băiatului și fă-i în locul ei o inimă de fier". Dar am refuzat. Am spus că o ființă umană nu poate fi lipsită de inima sa umană, am zis că nici o inimă, nici de fier, nici de gheață, nici de aur, nu poate fi dată unei persoane în locul inimii sale reale, umane. Am fost pus într-o cușcă și din acea zi au început să-i spună băiatului că are o inimă de fier. Au vrut ca el să creadă asta și să fie crud și răutăcios.
Există și câteva studii (^) în acest sens.

Copiii vin pe lume înzestrați cu bogate și extinse tendințe pro-sociale și, după câte se pare, sunt predispuși să le pese de ceilalți oameni. [...] Potrivit celor mai recente cercetări în domeniu, bebelușii îi ajută pe ceilalți în mod instinctiv, încercând să le aline suferința cu prețul propriului confort, neliniștindu-se dacă "opera de artă" construită în timul jocului de un alt copil este distrusă și împărțind recompensele pentru o sarcină pe care au avut-o în comun,

În caz că nu s-a înțeles, așa-zisa predispoziție către rău a copiilor e de fapt efectul comportamentului abuziv al adulților. Mai multe explicații se găsesc în capitolul următor precum și în prima pagină.
 
Despre dictatori și alte observații
 
De ce se ucid oamenii, paginile 118-119:

O serie întreagă de dictatori din istoria omenirii au avut copilării lipsite de afectivitate, marcate iremediabil de suferinţe, abuzuri şi umilinţe crâncene. Mama şi fraţii viitorului împărat roman Caligula au fost arestaţi, torturaţi şi ucişi din ordinul împăratului Tiberius. Deşi cruţat, tânărul Caligula a fost luat în insula Capri de Tiberius unde a fost supus, alături de alţi tineri, unor umilinţe şi abuzuri sexuale insuportabile. Ivan cel Groaznic şi-a pierdut tatăl când avea trei ani, iar mama i-a murit după alţi cinci ani. Rămas singur, micul ţarevici a fost umilit continuu, în faţa întregii curţi, de fraţii Şuiski, doi boieri care preluaseră frâiele Rusiei. Adolf Hitler a fost bătut şi umilit frecvent de tatăl său, Alois, fără ca mama să aibă vreo reacţie. La vârsta de unsprezece ani, când i-a murit fratele mai mic, părinţii săi nici nu s-au dus la înmormântare, micul Adolf fiind singurul participant din familie la funeralii.
[...]
Copilăriile nefericite le-au adus acestor viitori dictatori dorinţa de putere nelimitată, pentru a putea să-şi ia revanşa, dominând societatea care i-a marginalizat.

Din jurnalul surorii lui Adof Hitler (^) reiese însă că relatarea lui Bogdan Ficeac nu corespunde în întregime cu realitatea.
 
Traducere: Un fragment descrie violența exercitată de tatăl lui Hitler, numit și Alois, și modul în care mama lui Adolf a încercat să-și protejeze fiul de bătăile regulate.
"Temându-se că tatăl nu se mai poate stăpâni în furia lui nestăpânită, ea [mama lui Adolf] decide să pună capăt bătăii.["]
"Ea urcă în pod, îl acoperă pe Adolf care stă întins pe podea, dar nu poate devia lovitura finală a tatălui. Fără un sunet, o absoarbe."
[Istoricul Florian] Beierl a spus: "Aceasta este o imagine a unei familii complet disfuncționale pe care publicul nu a mai văzut-o până acum.["]
"Teroarea celui de-al Treilea Reich a fost cultivată în propria casă a lui Hitler".

Deși Bogdan Ficeac mai menționează și alți dictatori, nu îl menționează pe Vlad Țepeș (^).

Vlad al II[-lea] Dracul a fost nevoit să suţină politica otomană şi să plătească tribut pentru a se menţine în domnie. Ca semn de încredere, sultanul îi cere pe doi dintre copiii săi drept zălog.
[...]
Dan Horia Mazilu spune că Vlad [al III-lea] a fost abuzat probabil chiar de sultan, fiindcă nu se supunea avansurilor homosexuale ale acestuia sau chiar de ieniceri. Mazilu lasă să se înţeleagă că din cauza acestor abuzuri Vlad Ţepeş aplica celor care molestau sexual copii, dar şi otomanilor, cumplita pedeapsă a trasului în ţeapă.

Chestiunea a fost abordată și în filmul istoric Mircea, din 1989.
 
Descarcă VladTepes.webm

MD5: 15f500a690b4adfa0bac0f2378d6e65c

De multe ori atitudinea societății față de problemele expuse aici se manifestă în moduri subtile. Spre exemplu, în 2023, în cadrul unei emisiuni televizate, Gabriel Mardale a interpretat un cântec referitor la articolul 28 din Legea 272/2004 (^).

(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.
(3) Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției, promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, in funcție de vârsta și de gradul de înțelegere al acestora, precum și de a le permite să iși exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
(4) Parinții nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Interpretarea remarcabilă a cântecului a fost ulterior foarte apreciată, inclusiv pe plan internațional. Ce s-a întâmplat la sfârșit a fost însă destul de ciudat, pentru că prezentatorii, care păreau destul de încordați, au avut doar comentarii lipsite de sens, doi dintre ei nefăcând altceva decât să-l ia la mișto pe artist. Faptul nu e neapărat surprinzător, pentru că și articolul 28 din Legea 272/2004 e pus acolo tot la mișto. În cele din urmă, în cadrul emisiunii a fost premiat un alt copil, Rareș Prisacariu (^), care s-a prezentat cu o demonstrație practică a efectelor alineatului (6) al articolului 29 din Constituția României, citat mai sus, care nu e la mișto (deși celelalte sunt), prin urmare prezentatorii au avut referitor la el doar comentarii elogioase.

televiziunea comercială a premiat, cu 120.000 de euro, respectînd votul publicului telespectator, naționalismul și creștinismul, cîștigînd simpatie generală.

În concluzie, trebuie să învățăm să apreciem valorile. Naționalismul și creștinismul valorează 120.000 de euro. Drepturile copiilor nu valorează nimic.
 
Elena Giurgiu (^):

În primii 7 ani de viață, creierul copilului se află în undele delta și teta. [...] În primii 2 ani de viață, informațiile din exterior pătrund în creier cu ușurință, fără prelucrare sau analiză, fără gândire critică sau judecată, ele doar se imprimă la nivel de subconștient.
 
Între 2 și 7 ani, [...] copiii vor acționa ca în transă, fiind foarte conectați la universul lor interior. Trăiesc mult în imaginație, manifestând creativitate și bazându-se foarte mult pe intuiție și instincte, fără să reflecte asupra a ceea ce li se întâmplă, a modului cum acționează sau a felului în care gândesc. În această perioadă au tendința să accepte de bun tot ce li se spune de către adulți.

Ideea se regăsește atât în cartea scrisă de Françoise Dolto, citată în prima pagină, cât și in Sfânta Scriptură.
 
Pildele lui Solomon 22:6 (^):

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

Însă problemele expuse aici nu se pot rezolva decât dacă se conștientizează cauzele, pentru a se putea acționa asupra lor.
 
© 2024 Matei. No cookies®