• Disonanța cognitivă
• Învinovățirea victimei
• Religia creștină
• Justificarea agresiunilor
• Abuzurile asupra copiilor
• Despre dictatori și alte observații

În 1956, psihosociologii americani Leon Festinger, Henry Riecken şi Stanley Schachten s-au infiltrat în rândurile membrilor unui mic cult din Los Angeles, a căror credinţă era că lumea va fi înghiţită de un potop apocaliptic într-o anumită zi, iar de scăpat vor scăpa numai cei pregătiţi să fie îmbarcaţi într-o farfurie zburătoare ce îi va duce pe planeta Clarion. Adepţii cultului şi-au vândut toate bunurile, şi-au părăsit slujbele şi familiile (în cazurile în care acestea nu i-au urmat), adunându-se în data sorocită, la miezul nopţii, pe coama unui deal, unde urma să vină astronava salvatoare. Cei trei cercetători erau curioşi să vadă cum vor reacţiona credincioşii în momentul în care profeţia nu se va adeveri. Salvatorii de pe Clarion n-au apărut şi nici lumea nu s-a sfârşit. Deşi se aşteptau la o dezamăgire generală sau chiar la furie împotriva conducătoarei cultului, cercetătorii au constatat că doar puţini dintre adepţi au părăsit secta. Majoritatea a reînceput să colinde împrejurimile şi să spună oamenilor, cu fermă convingere, că Pământul a fost salvat de la dispariţie tocmai datorită trăiniciei credinţei lor. Pe baza acestui studiu şi a unei serii de experimente cu studenţi, Festinger şi colegii săi au avansat teoria disonanţei cognitive.

Что словами можно всю реальность изменить,
в паутине заблуждений крепко доверяем.

Am fost un dobitoc!

Joseph Goebbels

O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.

Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,

8. Am socotit Sfintele Scripturi mincinoase.

iar cel ce nu va crede se va osândi.

Unul a venit odată ş-îndrăznind ca un vecin
A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin;
Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat.
Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas.
– Spui că nu-i – zise vecinul – şi na, iaca al său glas !
Iar Nastratin îi răspunse: – Ce, tu nu crezi ce-ţi spun eu ?
Mai mult crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu ?

Astfel se explică de ce mari mase de oameni ajung să creadă sincer în cele mai absurde aserţiuni ale dictatorilor; opoziţia faţă de acestea este practic imposibilă, iar acceptarea lor formală ar produce un nesfârşit disconfort psihic, soluţia fiind modificarea noii cogniţii spre a-i da fundamentul "logic" şi afectiv necesar formării unei credinţe sincere. Spre exemplu, conştiinţa faptului că milioane de semeni nevinovaţi sunt ucişi în lagărele de exterminare [sau de muncă] este liniştită de noua convingere conform căreia respectivii nu sunt oameni, ci "paraziţi", "duşmani", "ticăloşi" vinovaţi de toate relele societăţii, fapt ce justifică "logic" şi afectiv lichidarea lor.

Se face că multe erori, multe răutăți si multe atrocități se întâmplă în lumea noastră, iar oameni setoși de dreptate își trâmbițează această nevoie de dreptate solicitând pedepsirea făptașilor, pedepsirea criminalilor.

E cu putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul.

Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate,

Învinovăţirea victimei este asociată cu credinţa într-o lume dreaptă, teorie lansată de Melvin Lerner în 1965. Lerner constata că "oamenii simt nevoia să creadă că trăiesc într-o lume unde, în general, fiecare primeşte ceea ce merită şi merită ceea ce primeşte". [...] Dacă nu ar crede într-o lume dreaptă, ci într-o lume imprevizibilă, iraţională, în care chiar şi cei mai buni pot fi ucişi fără motiv, în care pot fi oricând victime ale unor ticăloşi sau ale unor boli "pe care nu le merită", oamenii ar simţi un disconfort interior insuportabil. Acest disconfort, rezultat al disonanţei cognitive, este soluţionat prin schimbarea părerii despre lume şi întipărirea credinţei că orice fapt, oricât de ilogic ar fi, are o explicaţie logică, raţională. [...] În consecinţă, victimele, chiar dacă par inocente, trebuie să fi făcut ele ceva de "îşi merită soarta".

Cea mai întâlnită ilustrare a teoriilor învinovăţirii victimei şi credinţei într-o lume dreaptă, valabilă în culturi dintre cele mai diverse şi uneori cu consecinţe dramatice, este învinovăţirea victimelor violurilor. Este deja comună situaţia în care oamenii, aflând că o femeie a fost violată, după ce îşi exprimă sentimentele fireşti de oroare faţă de faptă şi compasiune faţă de victimă, încep să întrebe cum era imbrăcată, pe unde umbla, cât de lipsită de precauţie ar fi putut să fie, încercând a găsi motive temeinice pentru concluzia finală: "o căuta cu lumânarea". Apoi se simt eliberaţi de tensiunea internă şi împăcaţi cu gândul că într-o astfel de lume dreaptă, pentru orice monstruozitate "există o explicaţie"; iar acea explicaţie constă în partea de vină a victimei.

O femeie cu un profil de personalitate îndreptat către asumarea riscurilor inutile gen urcat pe munte de una singură cu un copil mic de tot acasă sau alergarea în același loc în care a mai pățit-o o dată la mai puțin de un an [...] ajunge până la urmă să o pățească definitiv. "Aruncă-mă la lupi și o să mă întorc conducând haita" e doar marota unor corporatiste feministe care nu știu cu ce se mănâncă viața. Pentru că simțul pericolului le-a fost alterat de mulțimea de concepte de doi lei unii ajung să sfârșească tragic. Departe de mine ideea de a induce vinovăția [totală a] victimei dar trebuie să avem în vedere contribuția.

A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!["]

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.

Sfântul Efrem Sirul, având în vedere că gândurile vor fi pedepsite în ziua cea mare a judecăţii de apoi, zice: "Nu vă aruncaţi în negrijă, fraţii mei, pentru păcatele cu gândul că nu ar fi mari şi nu ar avea osândă de la Dumnezeu. Dacă păcatele cu gândul nu ar fi mari, apoi ar fi socotit Dumnezeu desfrânare întru poftă de femeie şi ucidere întru ură de frate?
 
Dacă păcatele cu gândul nu ar fi osândite, nu era nevoie ca dreptul Iov să aducă jertfă în toate zilele înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele făcute cu gândul ale feciorilor săi" (Iov 1, 4-5).

În Uniunea Sovietică, în China, în Cambodgea, copiii au ajuns să‐și trădeze părinții și chiar să ceară condamnarea lor la moarte pentru "crima de a gândi".

Așa‐numitul "program de alimentație rațională" avea ca scop atât erodarea rezistenței psihice a individului, cât și ocuparea timpului liber al acestuia cu o permanentă alergătură după alimente, pentru a nu avea când să mai gândească.

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

Trauma dezvoltată de copiii disciplinați cu forța, prin teroare fizică sau psihică, este o iubire de tip Sindrom Stockholm. Copiii dezvoltă o dependență toxică față de părinții agresori.

Foarte important este că, dacă sunteţi lovit de o maşină în timp ce treceţi strada printr-un loc neregulamentar, vina vă aparţine în întregime.

Începutul secolului nostru a cunoscut multe campanii împotriva automobilului, considerat mijloc barbar de distrugere a liniștii, pericol public pentru conductele de apă și canalizare, pentru fundațiile clădirilor și, în primul rînd, pentru viața milioanelor de orășeni pietoni. Campaniile împotriva automobilului erau, de obicei, însoțite de acțiuni puternice împotriva conducătorilor auto.
 
Astăzi, după 70 de ani, problema a căpătat o amploare deosebită, majoritatea pietonilor fiind și conducători în anumite perioade, iar automobilul devenind un mijloc de transport indispensabil pentru viața modernă.

în comparație cu anul 1900, solicitarea magistralelor orașului va crește de 80 de ori, orașul numărînd 400 000 de locuitori și un automobil la 10 locuitori.

informații despre vaccinuri

Un studiu clinic foarte amplu a arătat că vaccinul Comirnaty este eficace în prevenirea COVID-19 [...] Studiul a demonstrat o reducere cu 95 % a numărului de cazuri simptomatice de COVID-19 la persoanele cărora li s-a administrat vaccinul

Studiul a cuprins în total aproximativ 44 000 de persoane, dintre care jumătate au primit vaccinul, iar celorlalte li s-a administrat o injecție inactivă.
[...]
(8 cazuri din 18 198 au avut simptome de COVID-19), în comparație cu persoanele cărora li s-a administrat o injecție inactivă (162 de cazuri din 18 325 au avut simptome de COVID-19).

Deși nu există studii în ceea ce privește alăptarea, nu se preconizează [nici un] risc pentru alăptare.

În cazuri rare, la mai puțin de 1 persoană din 1 000, a apărut slăbiciune musculară pe o parte a feței (paralizie facială periferică acută sau paralizie). Au apărut reacții alergice asociate cu Comirnaty, inclusiv un număr foarte mic de cazuri de reacții alergice severe (anafilaxie).

În Franța în 8 ani (1956-1963) sub roțile automobilelor au pierit 70 825 de oameni (populația orașului Calais) și au fost răniți 1 490 418 oameni (populația întreagă din Marsilia, Lyon și Saint-Etienne). În Anglia, anual, pier în accidente 22 000 de oameni, iar în S.U.A. 42 232 de oameni, la care se adaugă peste 2 500 000 de răniți.
 
În S.U.A., la fiecare 11 secunde are loc un accident de automobil, iar previziunile sunt și mai sinistre: după Institutul american de ingineri de drumuri până în 1975 vor mai muri în accidente circa 700 000 de oameni și vor deveni invalizi peste 25 000 000.

conştiinţa faptului că milioane de semeni nevinovaţi sunt ucişi [...] este liniştită de noua convingere conform căreia respectivii nu sunt oameni, ci "paraziţi", "duşmani", "ticăloşi"[, sau "pietoni".]
[...]
Înainte de comiterea faptei, agresorul ştie că victima este inocentă şi că nu este bine să-i facă rău, pentru a-şi păstra părerea bună despre sine însuşi. Şi totuşi, din diverse motive, o răneşte. După comiterea faptei, el este pus în faţa a două cogniţii contradictorii, ce îi provoacă o puternică stare de nemulţumire interioară. Cogniţia iniţială, sunt un om corect care nu poate face rău unui nevinovat, este în disonanţă cu cogniţia de după experiment: am făcut rău unui nevinovat.

Între 80 și 98 la sută dintre copiii lumii au fost agresați fizic în familie (Pinheiro, 2006, A/61/299). [Agresiunile asupra] copiilor sunt acceptate social și legal în majoritatea țărilor lumii, iar în multe dintre acestea sunt o practică uzuală în școli și în alte instituții.

În frumoasă zi de sărbătoare, îi facem copilașului cadouri, fie că-s dulciuri, fie că-s fructe dacă familia o arde pe fitness și pe health, și, printre cadouri, îi băgăm uite așa și un băț, să-i amintim că dacă nu e cuminte, îl rupem cu bătaia.

Dar atunci când copilul creşte şi nu înţelege cât de mult i-au oferit părinţii lui, aceasta este foarte grav.
 
Mai demult, părinţii îl băteau pe copil, iar acela primea bătaia fără gânduri de împotrivire. De multe ori, el nici nu-şi dădea seama pentru ce lua bătaie.

Lorena Lupu

Și dacă reexaminezi, te băteau pe cele mai stupide motive.
 
Mâncai bătaie pentru că uitai să dai bună ziua babei nu ştiu care, iar aia te pâra prompt la mă-ta.
[...]
Mâncai bătaie pentru că îţi intra apa în cizme prea vechi, când ei, ca adulţi responsabili, ar fi trebuit să remarce că sunt peste măsură de uzate. Mâncai bătaie dacă spărgeai un bibelou chinezesc urât cu spume. Mâncai bătaie cu cele mai penibile pretexte şi cele mai absurde motive.

Sfântul Paisie Aghioritul

Astăzi însă, orice le-ai spune copiilor, ei îți răspund la toate cu "De ce?" şi îți vorbesc împotrivă. Nu au deloc simplitate, ci pe toate le trec prin sită.

Art. 29 – Libertatea conştiinţei
[...]
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Conform ultimelor studii, 84% dintre copii declară că sunt bătuți de catre părinți, în 75% din unitățile de învățământ se înregistrează fenomene de violență,
[...]
Agresiunile împotriva copilului au loc cu preponderență în familie și în școală din partea persoanelor în care copilul are cea mai mare încredere - părinți, rude apropiate și educatori, și nu sunt raportate decât atunci când urmele lăsate nu mai pot fi ascunse și , nu de puține ori, este mult prea târziu.

Vergina Vedinaș, senator PRM: "Autoritățile statului pot dispune măsuri pentru toate categoriile sociale care au făcut poliție politică, însă cu excepția preoților. Biserica trebuie să fie un stâlp a societății, Biserica nu trebuie să fie murdăritâ"

Știe toată școala că era bătut acasă de mic. Și mama lui lua bătaie.

Manifestație de susținere pentru familia Bodnariu dreptul părinților de a-și bate copiii

Manifestație de susținere pentru Camelia Smicală și copiii ei

Preotul Calistrat: "Nu am niciun regret. Bătaia e ruptă din rai!"

După cum este scris: "Nu este drept nici unul; [...] Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.

Părinţii care se uită la copilul lor ca la o fiinţă nevinovată, întru care nu se află încă nici un rău, greşesc. [...] Toţi oamenii se nasc cu o predispoziţie ereditară către rău.
[...]
Aici trebuie avut în vedere că pe copil nu trebuie să-l inveţe cineva răul: acesta este deja inrădăcinat in el.

Dacă în familie, cât ai copilul acasă în cei şapte ani, nu te-ai grijit să-l înveţi rugăciuni, să facă cruce, să ştie Tatăl nostru, Crezul, să-l duci la biserică, să ştie ce înseamnă post, să ştie ce înseamnă păcat, să se ferească de păcat, atunci cresc nişte bestii, nişte fiare.

Copiii vin pe lume înzestrați cu bogate și extinse tendințe pro-sociale și, după câte se pare, sunt predispuși să le pese de ceilalți oameni. [...] Potrivit celor mai recente cercetări în domeniu, bebelușii îi ajută pe ceilalți în mod instinctiv, încercând să le aline suferința cu prețul propriului confort, neliniștindu-se dacă "opera de artă" construită în timul jocului de un alt copil este distrusă și împărțind recompensele pentru o sarcină pe care au avut-o în comun,

O serie întreagă de dictatori din istoria omenirii au avut copilării lipsite de afectivitate, marcate iremediabil de suferinţe, abuzuri şi umilinţe crâncene. Mama şi fraţii viitorului împărat roman Caligula au fost arestaţi, torturaţi şi ucişi din ordinul împăratului Tiberius. Deşi cruţat, tânărul Caligula a fost luat în insula Capri de Tiberius unde a fost supus, alături de alţi tineri, unor umilinţe şi abuzuri sexuale insuportabile. Ivan cel Groaznic şi-a pierdut tatăl când avea trei ani, iar mama i-a murit după alţi cinci ani. Rămas singur, micul ţarevici a fost umilit continuu, în faţa întregii curţi, de fraţii Şuiski, doi boieri care preluaseră frâiele Rusiei. Adolf Hitler a fost bătut şi umilit frecvent de tatăl său, Alois, fără ca mama să aibă vreo reacţie. La vârsta de unsprezece ani, când i-a murit fratele mai mic, părinţii săi nici nu s-au dus la înmormântare, micul Adolf fiind singurul participant din familie la funeralii.
[...]
Copilăriile nefericite le-au adus acestor viitori dictatori dorinţa de putere nelimitată, pentru a putea să-şi ia revanşa, dominând societatea care i-a marginalizat.

Vlad al II[-lea] Dracul a fost nevoit să suţină politica otomană şi să plătească tribut pentru a se menţine în domnie. Ca semn de încredere, sultanul îi cere pe doi dintre copiii săi drept zălog.
[...]
Dan Horia Mazilu spune că Vlad [al III-lea] a fost abuzat probabil chiar de sultan, fiindcă nu se supunea avansurilor homosexuale ale acestuia sau chiar de ieniceri. Mazilu lasă să se înţeleagă că din cauza acestor abuzuri Vlad Ţepeş aplica celor care molestau sexual copii, dar şi otomanilor, cumplita pedeapsă a trasului în ţeapă.

(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.
(3) Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției, promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, in funcție de vârsta și de gradul de înțelegere al acestora, precum și de a le permite să iși exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
(4) Parinții nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

televiziunea comercială a premiat, cu 120.000 de euro, respectînd votul publicului telespectator, naționalismul și creștinismul, cîștigînd simpatie generală.

În primii 7 ani de viață, creierul copilului se află în undele delta și teta. [...] În primii 2 ani de viață, informațiile din exterior pătrund în creier cu ușurință, fără prelucrare sau analiză, fără gândire critică sau judecată, ele doar se imprimă la nivel de subconștient.
 
Între 2 și 7 ani, [...] copiii vor acționa ca în transă, fiind foarte conectați la universul lor interior. Trăiesc mult în imaginație, manifestând creativitate și bazându-se foarte mult pe intuiție și instincte, fără să reflecte asupra a ceea ce li se întâmplă, a modului cum acționează sau a felului în care gândesc. În această perioadă au tendința să accepte de bun tot ce li se spune de către adulți.

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.